luni, 5 ianuarie 2015

Gânduri despre lumea de azi (3)


3 august 2015
Declarațiile grecilor făcute unor reporteri de la diverse televiziuni europene sunt tot mai vehemente împotriva FMI, Băncii Mondiale, Uniunii Europene, a tuturor factorilor care, spun ei, atentează la siguranța națională, la demnitatea Greciei și a grecilor, urmărind, supunerea europenilor, transformarea lor în sclavi ai noilor stăpâni care conduc și hotărăsc soarta mai ales a popoarelor mici.Desigur, Grecia este la mare strâmtoare, ca urmare a unui mod nechibzuit de a-și adminitstra țara. Dar, dincolo de acest aspect, și mie mi se pare că ar fi necesară o atitudine ceva mai demnă față de pretențiile uneori umilitoare ale respectivelor organisme. Cred că ar trebui ca președintele României să rediscute cu ceilalți șefi de state statutul fiecărei țări în cadrul Uniunii Europene, statut care să nu lase loc posibilității ca unii să fie considerați membri de calitatea întâi și alții de calitatea a doua.

***


31 iulie 2015
De câțiva ani, în imobilul nostru au intrat, prin comiterea de falsuri și uz de falsuri, cu adâncul concurs al unor funcționari de la primărie, de la Cartea Funciară, al avocaților, notarilor și judecătorilor, două familii de țigani gabori. Cum eu nu am prejudecăți față de țigani, (în copilăriei unul din cei mai buni prieteni a fost copil de țigan, e drept țigani ai satului, îl chema Călin Anca, Dumnezeu să-l ierte!) i-am tratat pe acești gabori ca pe niște vecini. Doar că din momentul intrării în imobil liniștea noastră a dispărut, s-a spulberat, i-au luat locul răcnete, țipete, trântiri de uși de așa manieră încât toată clădirea tremură din temelii. Zilnic într-unul din apartamente, cel de dedesubtul nostru, se adună 10-15, 20 30 de țigani și toți vorbesc din răsputeri, creând impresia că se ceartă, că sunt surzi. Am încercat cu vorba bună, frățește să-i fac să să înțeleagă că nu e bine cum se comportă, că ne deranjează. Degeaba. De fiecare dată și-au cerut scuze, cu falsă umilință, dându-mi impresia că-și bat joc de mine și abia ce am închis ușa și au luat-o de la capăt. Am reclamat la poliție, fără nici un rezultat. Poliția română nu poate sau nu vrea să apere legea și pe cetățean. Ea te trimite la judecător. Iar dacă ajungi pe mâna judecătorului, trebuie să ai bani ca să-ți plătești avocații, să ai zile ca să apuci sfârșitul procesului. Când văd câte unul care se dă de ceasul morții clamând încălcarea drepturilor acestei etnii îmi vine să urlu. Ei nu de drepturi au nevoie ci de posibilitatea de a ne încăleca cu totul, de a ne strivi sub năravurile și moravurile lor. Firește nu exclud excepțiile.Tradițiile lor sunt mult prea adânci în timp, mult prea înrădăcinate în sângele lor, încât nu sunt capabil să întrevăd timpul în care vor renunța la ele (dacă vor renunța vreodată) și vor accepta normele civilizației noastre.
                                                                        
***




28 iulie 2015
De o vreme, privesc dezgustat și adesea înfuriat la ceea ce spun și comit oamenii politici români. Ieșind din starea acesta i-am adresat d-lui prim-ministru o întrebare, rugându-l să-mi spună cum privește dumnealui situația producătorului român? Cum se poate ca un kg. de cartofi să fie achiziționat de la producător de către intermediar cu mai puțin de 50 de bani și dus în Germania, Olanda, iar noi să fim nevoiți să cumpărăm cartofi din Polonia cu un preț înzecit? Firește, d-l prim-ministru nu s-a demis să-mi răspundă. Deși, eu cred că atâta timp cât nu vom crea legi drepte, avantajoase pentru producătorii români, indiferent de produs( mai puțin lenea, ticăloșia, hoția etc) România va fi o țară la cheremul altora. Acum mă aflu într-o altă dilemă. Același domn prim-ministru a decis să instaleze în capul guvernului niște supercontrolori, un fel de consilieri cu puteri supra naturale, mai abitir ca pe vremea consilierilor sovietici. Doar că de data acesta cel mai puternic dintre ei, Mugur Isărescu, este cunoscut ca membru al Clubului Bieldenberg, al Ocultei mondiale, cum s-ar zice. Când Băsescu și Boc au tăiat veniturile populației, marele maestru n-a venit cu nici o critică, Ba, dacă îmi aduc aminte a aplaudat respectivele măsuri draconice.pentru prostime. Gestul dânsului e de înțeles, doar e omul FMI; al Băncii Mondiale și al Finanței mondiale. Mă întreb iarăși ca Moș Ion Roată, cum poate guvernul să hotărască o asemenea structură? Nu cumva Parlamentul ar trebui să fie decidentul? Și, la urma urmei, cu rușinea cum rămâne, d-le Ponta? Sau te-ai gândit să-ți pui o platoșă inexpugnabilă pentru timpurile ce vor veni?
 



***

19 iulie 2015 

***




14 iulie 2015       
Sugerez Asociației Salvați patrimoniul Timișoarei să reproducă ceea ce a mai rămas dintr-o clădire de patrimoniu din str. Ungureanu, deci dîn inima Cetății, și să descrie, cu ajutorul d-nei Doina Antoniuc de la Direcția de Patrimoniu Cultural Național de ce a ajuns această clădire în situiația de ruină și cine este vinovat de respectiva stare a clădirii. Veți descoperi, dragi prieteni cât de adâncă este indiferența Primăriei față de valorile sale patrimoniale cele care constituie , printre altele, mândria, în țară și în Europa, a superbului nostru municipiu..



 ***


5 iulie 2015
N-am citit legea antifascistă promulgată de președintele Klaus Iohannis. Mă întreb însă unde se oprește această lege? Căci una e să faci elogiul lui Hitler, Mussolini, lui Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima și alta să interzici să se scrie, discute, despre Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Arsenie Boca și mulți alții, intelectuali de mare anvergură din cultura română și din cultura Europei sau chiar a lumii… Chiar și fără această nefericită lege aveam impresia că lanțul nevăzutei cenzuri se adună în jurul nostru, încercând să ne gâtuie. Nu poți să-ți spui altfel părerea, decât prevăd normele nescrise ale „politiciii corecte” despre holocaustul ce se zice că ar fi avut loc în România interbelică, fără a fi penalizat, nu este indcat să afirmi că în România comunismul a fost adus pe tancurile rusești și pe căi de spionaj de unii evrei bolșevici, că riști să te declare antisemit. Constat că istoria românească a fost pusă iarăși sub obroc. Ca unul care a fost obligat să învețe istoria lui Mihai Roller mă cutremur de scârbă și de spaimă. Nu a fost destul că de 25 de ani încoace filosofi și înțelepți români au dus și duc o campanie de demolare a miturilor culturii și istoriei noastre? Că societatea românească este împinsă spre dispreț și dezgust față de rădăcinile neamului, față de România însăși?

***

4 iulie 2015
Probabil nu stau bine cu nervii. Azi noapte, începând de pe la ora 23, aerul a început să fiarbă sub loviturile de tobe venite de undeva dintr-o zonă în care concertul în aer liber nu mai are nici o restriște. Abia după șapte dimineața vuietul dement s-a potolit. Astăzi m-am dus, ca de obicei, la plimbare prin frumosul centru al Timișoarei înțesat de mese de diferite fabricații de o parte și de alta a esplanadei dintre Operă și Catedrală, de pulturi oribile. Pe singurul spațiu rămas neocupat de acestea o scenă imensă acoperă fațada Teatrului Național și în fața ei alte scaune rânduite ca soldații așteptau probabil auditorii. M-am întrebat dacă de aici vine bătaia de tobe și n-a trebuit să aștept prea mult răspunsul că încet -încet, de data acesta piano, tobele au început să bată iar o voce de femeie să-și exerseze corzile vocale.
Vă întreb, iubiți gospodari care conduceți Primăria, mai ales pe dv. domnule primar, ce aveți cu cei ca mine care ne-am săturat de urât și de zgomot? Să nu-mi răspundeți să-mi caut un alt oraș în care să trăiesc pentru că acesta e orașul căruia mi-am dăruit totul în lungul anilor iar el m-a răsplătit încântandu-mă cu frumusețea și civilizația lui, cu vremea tot mai diminuate de... venituri.




 ***

27 iunie 2015
Istoricul Cioroianu, fost ministru de externe, dacă nu mă înșel, are pe programul doi, al TVR scurte tablete despre istoria modernă a României. Astă seară a vorbit despre diplomele de doctorat obținute de soții Ceaușescu și mai înaintea lor de Petru Groza. Și fiindcă Groza în amintirle sale scrie că la Budapesta de dinainte de primul război, se găseau teze de doctorat de cumpărat, Cioroianu ajunge la bizara concluzie că și Groza și-ar fi putut cumpăra doctoratul.Vorbind despre conducătorii comuniști, era de la sine înțeles să-l bage și pe Groza în aceeași oală cu Ceaușeștii deși sunt mărturii și documente caree-l prezintă pe Groza ca pe un ins inteligent, un cărturar.Tot aseară, d-l istoric a făcut eforturi să demoleze mitul aducerii comunismului în România de către evrei. Argumentele sale mi s-au părut subțiri, ba chiar jenante Pe internet circulă de multă vreme liste cu conducătorii comuniști evrei după 1945. Numai cine nu a dorit nu le-a parcurs. Mi se pare regretabil că d-l istoirc nu respectă adevărul istoric și că face cedări de dragul de a fi corect politic. Căci zice dumnealui, pentru oamenii inteligenți istoria este o poveste frumoasă. Dacă o siluești însă devine o poveste urâtă și a mare păcat...


 ***


25 iunie 2015
Am fost ieri la Uzdin, una din cele mai active și cunoscute localități din punct de vedere cultural din Serbia,se sărbătoreau 25 de ani la la înființarea Societății literar-artistice „Tibiscus”. Cu această ocazie am auzit o poveste pe care doresc să o fac cunoscută. Unul din comeseni, intelectual, poet în grai, mi-a spus că a fost, într-o zi, în excursie, în Valea Timocului. Ajungând la o pădure de lilieci, a coborât din mașină lăsându-se încântat de diversitatea coloristică și splendoarea, de parfumul acelei păduri. A cutezat să înainteze în adâncul ei și s-a trezit în fața unui cimitir neobișnuit; o mulțime de cruci rără nume. Între timp s-a apropiat de el un bătrân care a dat binețe românește. L-a întrebat ce-i cu acele cruci fără nume. „Apoi domnule, i-a zis bătrânul, în sat sunt cunoscut ca Radu ăl din dâmp, sătenii mă știu de Radu Ion. Dar în acte sunt trecut Radulovici. Și ca mine tot satul. Din acest motiv nu am pus numele sârbizat pe cruce. Ca să nu ne batjocorim morții. Noi și așa știm cum îi cheamă pe cei ce sunt îngropați acolo.” Ascultând povestea, mi-am făcut cruce. Nu-mi venea să cred că existau încă, în realitate asemenea situații. M-am gândit atunci că Parlamentul român a hotărât o lege prin care acorda dublă cetățenie ungurilor din Transilvania, că același lucru s-a hotărât și pentru românii din Republica Moldova. Mi-am pus întrebarea de ce nu s-a hotărât și pentru românii din Serbia dubla cetățenie. Vorba aceluiași poet: toți au o patrie-mamă care să-i ocrotească numai noi și țiganii nu avem.



***




18 iunie 2015
Ne lamentăm că hoții de fier vechi fură componente de mare valoare și importamță pentru CFR, ne lamentăm că sunt demolate sau au fost linii ferate întregi, și alte lucruri care păstrate cu grijă ar putea fi bine folosite într-un moment când ne va veni mintea la locul ei. Anul trecut, un hoț de fier vechi a furat bustul statuii lui Eftimie Murgu de la intrarea în comuna Bozovici din Almăj. Cu puțin noroc, bustul a fost găsit la un achizitor de fier vechi de la Reșița și repus pe soclu, bustul, nu hoțul...Acum, trei busturi, dedicate unor importante personalități ale Banatului și ale Românie ba chiar ale lumii întregi  (cazul lui Babeș) au fost furate, două dintre ele fiind creații ale marelui sculptor bănățean Romul Ladea. Până acum nu ni se spune dacă busturile au fost recuperate sau nu, lăsând un gol de neastupat în patrimoniul frumosului nostru municipiu și nu doar al lui.
Ceea ce mă înfurie peste măsură este absurdul situației. Îmi seamănă cumva cu povestea drobului de sare al lui Creangă. Și zic de ce mama dracului nu se găsește un parlamentar, psd-ist, liberal sau orice o fi el, să propună un proiect de lege care să pedepsească strașnic pe achizitorii de fier vechi care cumpără de la hoți lucruri ce sunt evident furate, unele din ele de valoare imensă pentru societatea românească? Aștept un răspuns mai cu seamă de la cunoscuții mei care sunt parlamentari și pe care din delicatețe nu-i nominalizez. Aud?


***

18 iunie 2015
Primesc o scrisoare de la prietenul meu drag, scriitorul nonagenar Radu Theodoru, general de aviație în retragere, în care, printre altele, îmi scrie: „De Înălțare-Ziua Eroilor s-a sfințit la Mănăstirea Comana (cititorie Vlad Țepeș, rectitorită de Vlad Șerban, cuscrul Viteazului, mai apoi de Cantacuzini) Troița Memorial Cotul Donului” 42 închinată celor peste 200.000 de oșteni români căzuți în bătălia Stalingradului...73 de ani de uitare nemernică și nevrednică. Rușine națională.
 Troița memorial, lucrătură monumentală în lemn realizată la Ocna Mureș din inițiativa mea, cu sprijinul fiului meu Horia și al unor patrioți de peste Ocean și din țară, cu al starețului și al mănăstirii, este o premieră națională și o palmă unsturătoare pe obrazul de toval al celor obligați s-o facă acolo, la Cotul Donului, cum au făcut Germania, Italia, și Ungaria, după război, cu îngăduința Rusiei! (...)

Scriitorul și-a făcut datoria.
Generalul și-a făcut datoria.
Amândoi te îmbrățișează.”



***



25 mai 2015
Vă propun să vă pronunțați asupra unei expresii folosită zilnic de crainica unei televiziuni dar și de către unii colegi ai domniei sale. Expresia este haideți. Pricinașa crainică zice: . „și acum haideți să vedem știrile”. Un coleg al dânsei, după un scurt interviu cu dl. Ioan Holaender, îi zice reputatului timișorean de origine:. „și acuma haideți să vedem programul”. Folosirea expresiei haideți în respectivele contexte mie mi se pare provincială, emanând o notă de familiarism neavenit la un post de televiziune. Domniilor voastre cum vi se pare?




 ***


24 mai 2015
Unul din locurile pe care le iubesc, cu deosebire, este esplanada dintre Palatul culturii ( Operă-Teatru) și Catedrala mitropiltană. Oriunde aș fi, în orice parte a lumii, când mă gândesc la Timișoara revăd acest spațiu ca pe o lumină. Are strălucire europeană, distincție și personalitate. La fel sau aproape la fel ar putea să arate Piața Unirii. Dacă nu va arăta ca Piața Libertății în care ieri,, după ce ne-am cufundat în fluviul de timișoreni, ce tălăzuiau printre mese, arcuri de triumf, expoziție florală, am intrat șocați, oripilați de pustiul și urâțenia pavajului, a clădirilor din jur decojite. Și, rețineți, după baia de mulțime din spațiul minunat despre care am scris, în Piața Libertății nu era nimeni. Goală, urâtă și tristă.


 ***

22 mai 2015
Sunt aproape sigur că mulți dintre dv. mă veți considera retrograd, învechit, depășit de realitate. În sinea mea resping asemenea acuze. Dar, pentru a vă oferi, probabil, noi motive să-mi ziceți cum doriți dv. am să afirma că sunt total împotriva imitației altor culturi. Nu afirm că ar fi bine să ne perpelim în sucul propriu, dar mă dezgustă servilismul de care dăm dovadă. Nu mai facem filme decât pe modelul american, nu mai scriem literatură decât imitând scriitori din acel spațiu și aceștia nici nu sunt Salinger, Truman Capote sau Faulkner. Acum ne pregătim să desființăm vechea și urâta tablă din tradiționala clasă. Dascăli și elevi vor lucra numai pe tablete. Cine va lucra, cine nu va sta cu ochii pironiți în telefonul mobil, o adevărată mașină infernală, nu mai are importanță. Ce educație se va face în școală? Una tipic ameriicană sau congoleză?
Urmările au început să se vadă și în societatea noastră.Ne domină urâtul, abjectul, imoralitatea, crima, violul, furtul, înșelătoria.
Sunt acestea rezultate ale educației moderne, ale unei societăți sănătoase? Ba. Ne-am săpat rădăcinile, le-am umplut de scărna împrumutată de aiurea. În 25 de ani am mărunțit, de la intelighența de elită, la cel mai nărod român, tot ce ca fost al nostru. Ce a fost bun. Am adus, peste defectele noastre ca neam, pe cele ale altora și acum suntem, vorba lui Rareș ce-am fost și mai mult decât atât. Să fiu iertat că dau nuanțe negative unei ziceri național-patriotice. Sunt cu adevărat trist, ba chiar descumpănit. Lumea asta nu-i a mea, ci vorba lui Ștefan Vodă a urmașilor-urmașilor mei. Săracii de ei!





 ***



6 mai 2015               
Dragii mei prieteni doresc să vă fac o mică și, sper, plăcută surpriză. Mai ales celor care iubiți folclorul. Centrul de Cultură și Artă și Organizația studențiloir de la Universitatea de Vest vă invită în cadrul Festivalului Student - Fest la... țineți-vă bine
MUZICA POPULARĂ E COOL” Ei, nu-i așa că v-am dat pe spate? Merge COOL-ul cu muzica populară ca măgarul cu armăsarul de rasă.
Sau cei ce i-au dat titlul s-au gândit că mai noile producții de așa-zis folclor muzical bănățean cântat la nunți și la botezuri (la țigani și la înmormântări și parastase) sunT și ele COL.
Ei, mai respirați?

 ***
2 mai 2015
Am citit undeva că guvernul olandez a închis 18 închisori din lipsă de condamnați. Mă gândesc să propun guvernului român să ofere statului olandez niște „clienți” români. Nu m-am hotărât din ce categorie socială să fie… parlamentari, miniștri sau borfași de rând.? Domniile voastre ce părere aveți?


***

Per una canzone romena

La musica che mi accompagnia
e nostalgia di terra lontano,
una struggente malinconia.
Io mi sperdo fra le volute
di questo canto appassionato
come se mi tufassi in acque gorgolienti
per annegare un poco il sentimento dell”esistere
nel flusso magico della canzone, del suo respiro.
Sono braccia e occhi luminosi nella notte
e solo il ritmo trapassa la nebbia,
evocando intatto il paessaggio dell”anima
Imporvvisamente la canzone muta
scandisce suoni misteriosi e avvenanti
come se annunciasse giorni di festa,
la danza, il vino, l”allegria.
.
Rolando Certa
3.12.1983



 ***


22 aprilie 2015
Știați că strămoșii noștri, creatorii „Culturii Cucuteni”, au fost canibali? Nici eu nu știam. Descoper acum citind Historia. ro. Declarația aparține unei arheoloage. Întrucât până acum nu s-au găsit oseminte, în afara unor fragmente de os, concluzia cercetătoarei a fost cea anunțată, în titlul, cu litere de o șchioapă, de respectiva publicație. Nu-mi vine să cred că printr-o simplă deducție, un om de știință poate trage o concluzie…Mai mare aberație nici că se poate.

***

20 aprilie 2015
Știți ce se întreabă celebrul câine al nu mai puțin celebrului savant sovietic Pavlov? De ce toată lumea zice că doar el are reflex condiționat, când i se aduce mâncare ? De ce nimeni nu bagă de seamă că, de câte ori se aprinde beculețul, Pavlov vine să-i aducă mâncare.? Ăsta nu-i reflex condiţionat?

***





8 Aprilie 2015
Am primit astăzi un impresionant cadou de Paște din partea colegului Ion Pachia Tatomirescu. Este vorba de o carte elegantă, fățoasă, pe care o semnează distinsul meu confrate, intitulată „Pagini de istorie literară valahă de mâine” ( I.) Pe parcursul a 600 de pagini, autorul, în postură de critic și istoric literar, pune la îndemâna cititorului observații, argumente, impresii, judecăți asupra creației literare românești de după război.. Impresionantul studiu se așează dintr-un început sub titlul grăitor: Busola paradoxismului, adunând în albia acestui termen poeți români din România, Banatul sârbesc și Basarabia: Cel de al doilea titlu „Dinamica poeziei” acoperă scriitori precum, citez în ordinea din carte: Ion Marin Almăjan, Slavco Almăjan, Ioan Baba, Crișu Dascălu, Octavian Doclin, Eugen Dorcescu, Adam Puslojic etc. La ”Dinamica prozei” sunt discuțați: Ion Deaconescu, Dan Negrescu, Mihai Prepeliță și alții. Un important spațiu se acordă nașterii acestui concept estetico-literar „Paradoximul”, naștere datorată, după opinia autorului cărții generației Vasko Popa - Nichita Stănescu-Marin Sorescu. La aceste teme se adaugă altele, pe care virtualul cititor le va putea descoperi cu surprindere și probabil cu încântare.

***



07 Aprilie 2015
George Copos citează copios, la ieșirea din închisoare, din filosoful Fr. Nietzsche. Copos a scris 5 cărți în anul în care a fost la zdup. Nu mai puțin. Cinci. Una dintre ele tratează alianțele matrimoniale ale princilor moldavi și munteni în secolul XIV, pare-mi-se. Faptul mi se pare colosal. Cu atât mai mult cu cât, zice d-l Copos, el a descoperit și a folosit în lucrările sale idei ale filosofului german pe care specialiștii nu le-au deslușit. Se aude la Academia Română? Uniunea Scriitorilor ar trebui să-l aștepte cu un covor de flori și cu o cunună de lauri. Dacă toți bogătașii închiși se aștern scrisului, România va deveni cea mai intelectuală țară de pe Mapamond. Să vedeți dv. ce de premii Nobel, Femina, etc.
Cred că nouă, ăstora care ne socoteam scriitori, ne-a venit sfârșitul. Ar trebui probabil să ne ascundem de rușine și neputință în fața celor de genul lui Copos, Becali.et company.
Paște fericit oameni buni !

***



1 Aprilie 2015




 ***

27 Martie 2015
Guvernul a anunțat mărirea impozitului pe terenul de sub casă. Nu mă bucur, deși nu am casă și nici case. Mă bucur însă pentru un singur lucru, gândindu-mă la palatele țigănești. Mari, făloase, cuprinzând teren , nu glumă. Cum vor plăti dumnealor sau cum îi vor determina primăriile să plătească? Aștept să văd.





***


19 Martie 2015
Eu cred că Avram Iancu nu are nevoie de acordarea de către statul român a titlului de erou național. El este unul din eroii naționali, un sfânt al românilor (poate doar el și Brâncoveanu au calitatea de a fi numiți astfel) și titlurile acestea nu pot fi nici retrase de cineva și nici acordate prin lege…Desigur însă că dacă un smintit, cum s-a întâmplat nu de mult, îl spânzură pe Avram Iancu (sub ,,formă simbolică,, spânzurând o păpușă asemănătoare lui) statul român, prin cei chemați să-i apere demnitatea și onoarea, trebuie să intervină și să pedepsească pe ticălosul făptuitor. Ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat, dovedind indiferența sau adesea disprețul societății românești față de simbolurile noastre.




 ***


14 Martie 2015
Nu știu dacă este adevărată știrea că acad. Eugen Simion, după opinia mea cel mai mare critic literar după Călinescu, unul din marii cărturari români, profund și chibzuit iubitor de neam, a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor. Dacă este așa, este și trist și revoltător.



***




3 Martie 2015
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la terminarea Facultății de Filologie a Universității din Timișoaa. Întrucât nu ne-am întânit niciodată, mă gândesc să propun colegilor, câți au mai supraviețuit, să ne revedem în luna mai, la Timișoara. Dacă acest anunț va avea vreun efect, îi rog pe cei care îl vor citi sau li se va vorbi despre el, să îmi trimită un semnal la tel. 0743338066.


***





25 Februarie 2015

Am revăzut un bun reportaj filmat despre „Lacul dracului” un obiectiv turitistic aproape imposibil de vizitat din 3 motive.
1. întrucât șoseaua care duce de la Bozovici la Șopotul Nou este o jale, desfundată ca vai de mama ei.
2. din Șopotul Nou nu poți continua călătoria spre lac întrucât nu există drum, doar cărare și acesta trece printr-o proprietate particulară.
3. dacă totuși calci proprietatea și nu te sfâșie câinii sau nu te trezești cu o pălugă pe spinare, ești obligat să treci prin râu sau să dai un ocol.
Locul este superb pentru cel care se încumetă s-o ia păcurărește, ca acuma o sută de ani.Îți creează senzația că ai pătruns în Rai.
Dacă sunteți curioși să vă apropiați de Almăj ( Vale sau Țară) venind de la Oravița sau de la Iablanița, nu veți găsi nici o tablă indicatoare care să amintescă de Lacul dracului. Nici de Morile de la Ruidăria_Eftimie Murgu, nici de Biserica din Lăpușnic zidită în sec. XVIII pe ușa cărei a se mai văd urmele atacului năvălitorilor turci; nici de Muzeul Almăjului de la Bozovici, nici de Colecția particulară de istorie, etnografie și folclor de la ȘOpotul Vechi a lui Gh. Rancu etc.Toate acestea și altele zac în întuneric din pricină că autoritățile locale, ca și cele județene nu sunt interesate să atragă atenția și să valorifice turistic frumusețile zonei și zestrea ei bogată în istorie, cultură, datini și obiceiuri etc.
Dacă vă amintiți, ceea ce scriu acum am mai scris și anul trecut într-o scrisoare deschisă adresată d-lui președinte Frunzăverde. În afară de faptul că i-am deranjat orgoliul, domnia sa nu a făcut nimic să îndrepte lucrurile.Și probabil nici n-o să facă lăsând Banatul de munte ( județul Caraș_Severin) , să zacă în întunericul ce l-a cuprins de mulți ani.
Ca om al locului, ca bănățean în general,îmi vine să strig cu celebrele ultime cuvinte ale lui Goethe: Mehr Licht. Mai multă lumină, domnilor aleși ai poporului!.


 ***


24 Februarie 2015
Pe vreme copilăriei mele n-am auzit de DRAGOBETE. Mai mult ca sigur obiceiiul respectiv nu se practica în zona noastră.Ceea ce doresc să scriu aici nu se vrea o batjocoră , o luare în râs a acestui obicei vechi românesc pe care încercăm să-l contrapunem,, cu mai mul sau mai puțin succes day-lui lui Valentin, manifestare importată din noua Romă sau noul Paris care este America.
Deci, pe timpul când copilăream eu pe ulițele Dalboșețului apăruse un termen insultător, GOROBETE cu semnificația de pușlama, golan, sărăntoc. Ce etimologie are acest cuvânt nu știu dar mi l-am amintit acum întrucât o bună parte a consoanelor și vocalelor ce-l alcătuiesc sunt comune și Dragobetelui. Poate și gorobetele să aibă un alt înțeles decât cel pe care i l-am dat noi atunci.




 ***



20 Februarie 2015
D-l Iohannis a propus ca șef al SRI un cetățean de etnie germană. Se zice că acesta e adeptul regionalizării. Dar vorba aceeea, treaba lui. Aș vedea ca următoarea propunere a d-lui președinte pentru SIE să fie tot un neamț. Și la sfârșit mi-aș dori ca prim ministru tot un sas. Să mai terminăm cu balcanicii de români, puși doar pe hoție și familii mafiotice.




***



16 Februarie 2015
Nu știu dacă este adevărat ceea se scrie undeva mai jos, că Angela Merkel i-a pus cuțitul la gât lui Ponta în cadrul ultimei lor întrevederi, amenințându-l că dacă nu vom accepta să privatizăm Roșia Montană, fie vor rupe Transilvania de România, fie vor face o Regiune autonomă maghiară. Dacă este adevărată acestă informație, Ponta are datoria s-o aducă la cunoștința românilor. O trădare, pe muțește nu-l va scuti pe el și toate neamurile lui, în veacul vecilor, de stigmatul cel mai odios. Mă întreb ce se va întâmpla dacă d-na Merkel ar trece la fapte? Mi-e frică să cred că românii vor accepta, unii cu resemnare mioritică, alții chiar cu bucurie ruperea țării. Sunt destui cei care continuă să clameze că s-au săturat de Româmia, confundând guvernele de la București, hoția și dezmățul, cu țara. Numai că, deși nu ne place trebuie să recunoaștem că printre guvernanții ticăloșiți sunt destui ardeleni și chiar câțiva bănățeni. Mâine, o, să zicem repușlică bănățeană,  (altă aberație a unor tineri care nu înțeleg cursul și realitatea istorie Banatului, obligat să existe în alte istorii aproape 900 de ani) îi va avea la conducere tot pe mitico-bănățenii care conduc acum județele Caraș_Severin, Arad și Timiș. Poate se vor aduga câțiva unguri și sârbi balcanizați și ei precum cei de genul lui Kunor. Să fi ajuns România la capul veacului? Doamne nu mă lăsa să apuc acel timp!

***

15 Februarie 2015
Dacă stau și mă gândesc bine, parafrazându-l pe SADOVEANU, îmi vine să spun că ÎNTUNERICUL VINE DIN AMERICA!




 ***



13 februarie 2015
Citesc anunțul morții artistei plastice Adriana Oancea-Șuteu. Dumnezeu s-o ierte. A. Oancea Șuteu este o personalitate a vieții artistice a Timișoarei, a cărei zestre se micșorează tot mai mult prin plecarea dintre noi a unor asemenea repere. Doamne câți au fost, valori de seamă ale plasticii românești, și acuma nu-s!.„ S-au topit ca clipele...”




***



12 februarie 2015
Am trăit o viață cu imaginea Siciliei, așa cum am cunoscut-o eu prin intermediul regretatului meu prieten meu Rolando Certa. Văzusem filme cu mafia sicilaină și la începutul vizitei mele în Sicilia am avut emoții și am trăit cu frică. Dar Rolando mi-a spus că mafia nu se preocupă de unul ca mine, ci de cei ce îndrăznesc să le calce interesele economice. De o vreme, televiziunile românești transmit scene, întâmplări cu femeie române ajunse la muncă în fermele siciliene și violate (abuzate) de proprietari. Despre comportamnetul acestor mafioți se pot spune mai multe, întrucât ei sunt stăpâni absoluți în Sicilia, putând să facă tot ce le trece prin cap. Rar de tot, mâna, justiției îi poate ajunge doar prin trădarea din interior, cum a fost cazul vestitului Toto Riino… Cum au ajuns româncele și românii să lucreze în aceste ferme în condiții de sclavagism, asta e întrebarea? Oricât de mare ar fi sărăcia, nu te dai pe mâna celui fără de lege și fără de Dumnezeu. Dacă ți-a mai rămas puțină demnitate. Dar se pare că unora dintre români le-a pierit total și rușinea și demnitatea… Sub pretextul sărăciei.






***







12 februarie 2015

Felicitări domnului Rancu. Dacă și băștinașii (dl. Rancu a venit cândva în zonă, ca înv.) ar fi avut o asemenea conștință a valorilor, multe din comorile acestei zone nu s-ar fi pierdut. Iar cel care îi face observația că icoanele nu se puteau scoate pe timpul lui Ceaușescu este un pricinaș care n-a citit bine textul. Rancu nu zice că le-ar fi putut scoate, ci că a primit 100 de mărci pe bucată, ceea ce era „dafecea.”.
 


 ***



17 ianuarie 2015
Vă propun o cimilitură:

A fost greu cu der, die, das
Și mai greu cu davai ceas
Dar un greu ce abia ne-ncape
Vine acum de peste ape...




***



14 ianuarie 2015

”Este adevărat că Eminescu a pustiit teritoriul literaturii pe o suprafață de treizeci de ani pătrați după el.
Este adevărat că toate rachetele luminoase aruncate în Tărie după el, au pierit în drum ca niște chibrituri încercate de păretele timpului, și câteva au durat ceva mai mult, ca luminărelele stinse între ușa bisericii și Maica Precistă, din catapeteasmă.Dar sfântul s-a crestat pentru totdeauna în bolțile altarului: s-a isprăvit. În acești treizeci de ani trecuți niciunui poet nu i-a mai fost cu putință să-și facă vânt cu eventaiul înstelat al vântului mare.. Evenimentul Eminescu s-a iscat fără aprobarea nimănuia și lipsa lui de corespondent a stârnit, la curci și la găini, țâfnă și oftică literară”. ( Tudor Arghezi, în Bilete de papagal, 1928).
Țâfna și oftica au izbucnit, mereu, de atunci și pănâ mai ieri-alaltăieri. „Sfântul crestat pentru totdeuan în bolțile altarului” trebuie dat jos, răzuit, făcut una cu țărâna bicisnicilor, elitelor de mucava, sterpe și otrăvite de propria lor neputință.Dar „ce e val ca valul trece” și „Sfântul” va continua să-i ogoaie pe cei ce își aștern sufletul la poalele Slovei sale.
 


***


9 ianuarie 2015
La debutul aceste întâmplări sângeroase am scris (fără să cunosc întregul problemei) despre ospitalitatea tradițională și despre condiția esențială ca goștii să respecte tradițiile casei și legile ei. Mențin aceste idei. Între timp am văzut pagina de titlu a respective reviste în care marii caricaturiști înfățișau Sf. Treime la modul pornografic. M-am cutremurat de indignare. Desigur eu nu aș fi pus mâna pe Kalașnikov ci pe un par și le-aș fi arătat respectivilor caricaturiști făcători de gazetă cum se tratează în numele Sf. Treimi. Întrebarea care cred că trebuie să ne-o punem este dacă libertatea de expresie și de comportament are limite? Și eu cred că trebuie să aibă. DE aceea oamenii au făcut legi și instituții abilitate să le aplice și să vegheze la respectarea lor. Altfel am fi pierduți, întrucât mintea omenească poate fi Iadul însuși.




 ***


7 ianuarie 2015
Este limpede că nu pot fi și nu sunt un corect politic (l-aș scrie americănește dar nu cunosc acestă limbă). Ca atare voi spune că ospitalitatea este o atitudine de aplaudat atâta vreme cât oaspetele respectă casa în care a intrat, cu toate obiceiurile și legile ei și pe locuitorii (stăpânii) acestei case. Când oaspetele vrea să ți se urce în cap, să-ți dicteze propriile pofte și apăcături, sau chiar îți pune cuțitul la gât, este obligatoriu, nu altfel, să-l dai pe ușă afară și să-l trimiți de unde a venit. Ori , mie mi se pare că în Europa s-au culcușit, unii aducând cu ei obiceiuri, tradiții, mentalități pe care, nerespectând legile țărilor în care s-au aciuiat, au dorit să le impună țării gazdă. De o vreme, ospitalitatea Europei este plătită cu sânge și distrugere, cu ură. Cred că a venit timpul ca Europa să reacționeze nu după lozinci aduse de corecții politici din SUA ci după propriile legi, ale omeniei și bunului simț dar și ale dreptății. Mântuitorul îi spune lui Petru să bage sabia în teacă, căci cine scoate sabia, de sabie va pieri. Aceasta trebuie să fie riposta Europei, pentru a-și apăra valorile și pe europeni…




 ****

6 ianuarie 2015
Românilor care și-au făcuit iluzii că, prin alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte, Germania va sprijini intrarea, în acest an, a României, în spațiul Schengen, li s-a răspuns din partea germană „Nein. Doar la anul. Personal cred că intrarea noastră în zona euro ar trebui să se facă mai târziu, cât mai târziu. Ca să nu ajungem să constatăm cât de aproape e fundul sacului. Dar acesta e doar o părere și aceea a unui nepriceput în domeniu...

 ***



5 ianuarie 2015
Cu mulți ani în urmă am citit acest catren(care are și o oarece fălincă gramaticală) pe care vi-l reproduc fără nici o intenție:

„Bărbații sunt însuși dracul
Îți va spune orice femeie
Nu știu, nu mă duce capul
De ce vor ca dracu să le ieie”



 ***



5 ianuarie 2015
În anul 1944, trupele sovietice au pătruns în zona Almăjului. În comuna mea natală, după cum le era obiceiul, au intrat din casă în casă cerând băutură și căutând cu privirile după haziaica. Haziaicele tinere s-au refugiat din vreme prin grădini, în clăile de nutreț sau în alte locuri unde ciolovecii nu le-ar fi putut găsi. Deci intrând în casă, celovecul a zis către o babă, ce-și vedea de treburile ei. Davai votca, babușka. Baba s-a oprit din lucru și și-a făcut cruce răspunzând: n-am motche, maichii, că mi-s bătrână și nu măi torc. Rusu nu s-a lăsat: Davai votca, babușka. Să mă bată Dumnezeu dacă oi avea vreo motcă, s-a juruit baba. Poți să cauți cât vrei. Rusu s-a supărat. I-a pus pușca în piept babei strigând iob tvoiu mati davai votca. Norocul a fost că a intrat în sobă ( cameră) un vecin de aceeași vârstă cu baba și care făcuse primul război prin Galiția, unde învățase o țâră rusește. El l-a liniștit pe rus explicându-i ce și cum e cu motchele și de ce lipsea votca din ograda babei.