miercuri, 18 decembrie 2013

Gânduri despre lumea de azi (1)






21 august 2014
În după-amiaza acesta am trăit două sentimente total diferite. La Galeria Helios a avut loc vernisarea expoziției de pictură semnată de Georgeta Cocian. O superbă grădină din care irumpe o lumină aproape transcedentală, O regăsire a Paradisului pierdut, spunea pictorul Silviu Orăvițan, Privitorului aproape i se taie respirația în fața acestui imperiu de flori și de lumină. Păcat că parcurgând expozița nu întâlnești și răzoare de umbră, pentru a-ți odihni sufletul și ochiul de atâta frumusețe.
Mergând pe strada Mărășești, în apropierea Hotelului Timișoara am fost șocat de oribilitatea unei bănci grosolane placate cu faianță de toate culorile. Un răcnet al prostului gust în inima Timișoarei, a bătrânei cetăți care are aproape opt sute de ani, dacă nu mai bine. Nu știu cine aprobă asemenea infantilisme. Timișoara vrea să devină capitală europeană. Cu asemenea împrumuturi de penibilități nu cred că are nici o șansă. Și, la urma-urmelor, nu mă interesează neapărat acest țel. Mă interesează ca orașul meu să-și respecte statutul pe care și l-a câștigat în ultima sută de ani. De oraș al civilizației și culturii.

 ***


18 august 2014
S-a mai stins o lumină. Dan Hăulică a fost pentru generația mea o binecuvântare. După negura proletcultismului, în perioada „dezghețului” permis de propaganda comunistă, Hăulică a fost directorul celei mai bune reviste de cultură „Secolul XX” de unde am putut afla și noi de literatura nord și latino-americană, de scriitorii europeni din ultimul val.


***



17 august 2014


Generalul Emil Străinu afirmă că nimeni nu se poate opune globalizării. În bună măsură el are dreptate. Chiar și integrarea noastră în Uniunea Europeană și în NATO a însemnat pași uriași în realizarea acestei globalizări. Dar, și de acest dar doresc să mă agăț. Ne putem opune globalizării păstrându-ne specificul național. Deși și în acest domeniu am făcut nefericite progrese azvârlind la lada de gunoi valori ce ne definesc și ne singularizează printre celelalte neamuri..Specific național înseamnă în primul rând limba, apoi credința strămoșească, casa, familia, datinile, creația folclorică, pământul cu tot ce el cuprinde tezaure naturale, dar și tezaure lăsate de străpărinții noștri. Totodată ar fi bine și înțelept din partea noastră să ne strângem în jurul Bisericii Ortodoxe Române, cu toate dovezile de păcătoșenie pe care le dau unii preoți. Nu întâmplător se încearcă din partea unor așa-ziși ziariști, a unor comentatori tv, a unor filosofi denigrarea Bisericii, întrucât Oculta știe că ea, Biserica Ortodoxă, a fost temelia noastră, ajutându-ne să înfruntâm furtunile ce s-au abătut asupra noastră. România este deja economic, politic, informal, parțial chiar și educațional cuprinsă de umbra globalizării. Dar aceasta nu ne poate distruge, nu ne poate transfroma într-o turmă supusă, informă bună de muls și de mânat oriunde stăpânul are poftă, dacă miezul fierbinte al pământului românesc și al omului rămân nealterate.. Dumnezeu să binecuvânteze România...


***



16 august 2014

Înainte să scriu ceea ce îmi trece acum prin minte, sunt ferm convins că am să trezesc oprobiul multor timișoreni tineri. Regret, dar n-am ce face. Risc. Am să susțin că tinerii au dreptul să-și petreacă zilele vieții lor, cum le place. Dar, și noi, vârstnicii avem dreptul nostru la o existență după posibilitățile și dorința noastră. Autoritățile timișorene, respectiv, Primăria și Poliția, trebuie să vegheze ca nici una din categorii să nu încalce drepturile celeilalte. Există, după câte știu eu o lege care stabilește orele de liniște ale orașului...De la ora 23, după această lege ar trebui ca peste oraș să se lase liniștea. Decibelii să fie coborâți la un nivel acceptabil. Doar că acest lucru nu se întâmplă. Seară de seară, dar mai ales în weekend, Timișoara ia foc. Tobele bubuie clătinând din temelii case, paturi, ființe umane ce-și doresc odihnă. Zici că începe noaptea valpurgică. Ce părere aveți domnule Primar Robu? Dar dv d-le șef al poliției? Bat și eu toba la urechea surdului ?
 


 ***


11 august 2014
Kelemen Hunor va candida la postul de Președinte al României. Același Hunor a anunțat că va da publicității statutul de autonomie a ținutului secuiesc pe care populația României urmează să-l dezbată și să-l aprobe, probabil. Atâta nerușinare mi-e greu s-o înțeleg.Să zicem, prin absurd că Hunor ar câștiga postul la care candidează. Va ajunge Președintele României. Cunoscându-i opiniile, mă întreb ce se va alege de acestă Românie, cât preconizează UDMR și ceilalți politiceni unguri, mai ales Laszlo Tokes, să rămână din teritoriul țării „ne autonomizat”? Dar, ceea ce mă îngrijorează și mă înspăimântă nu este populația maghiară din România doritoare sau nu de autonomie, ci lașii, vânduții, cei cu puțină minte dintre români, capabili să sfărâme un vis pentru care străpărinții noștri au înfruntat regimul închisorilor ungurești, silnicia autorităților din fostul imperiu austro-ungar iar unii și-au dat chiar viața.
 




***


"Ion Marin Almăjan", un film realizat de "Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei" în colaborare cu Societatea Culturală "Țara Almăjului".








1 august 2014
Mâine, doamna Ana Pacatiuș împlinește 75 de ani. Și, cu toate că ne place să ne jucăm cu superlativele și cu aprecieri metaforice din cele mai năstrușnice, care nu acoperă în nici un fel realitatea, de data acesta sunt convins că putem să spunem despre Ana Pacatiuș că este Privighetoare a Banatului și Doamnă a cântecului popular bănățean. Cine a ascultat superba doină La izvor la izvorele nu se poate să nu-mi dea dreptate Vocea caldă, limpede, călcăturile (Ritornelele) ca să folsesc un cuvânt de acasă, conferă acestei doine o interpretare magistrală neputând fi asemuită cu nimic altceva.Pot adăuga la această doină alte cântece, precum Trandafir cu creanga-n apă, Dorul badei mă ajunge, Maică dacă-ai fi știut etc.De ce m-am grăbit să scriu acest text? Pentru admirația veche pe care o am față de Ana Pacatiuș și cântecele ei. Dar și fiindcă de mulți ani încoace, exceptând pe Ana Munteanu și Mariana Drăghicescu și încă două - trei interprete, minunata cântare de acasă, de la izvor, de la rădăcină, a pierit iar locul ei i-au luat jalnice creații ale unor și mai jalnici interpreți ai manelelor populare.
Deci, neprețuită Doamnă Ana Pacatiuș, la mulți ani și multă sănătate.




 ***


31 iulie 2014
Mâine, ora 9, Aleea Personalităților din Timișoara se îmbogățește cu două busturi înfățișând, sub mâna și fiește talentul sculptorului Aurel Gh. Ardeleanu, două personalități ale Timișoarei, Banatului și României: Profesorul nostrui G.I. Tohăneanu, unul din eminescologii de frunte, stilist de marcă,traducător al Saturnaliilor și Eneidei și muzicianul Nicole Boboc, compozitor, fost prim-dirijor al Filarmonicii Banatul, director al Operei Naționale, cunoscut în țară și dincolo de fruntariile ei.
De la ora 13, în sala de consiliu a Primăriei, altor două personalități ale literaturii bănățene și românești, prozatorului Paul Eugen Banciu și poetului Eugen Dorcescu li se va decerna titlul de Cetâțean de Onoare al Timișoarei. Așadar două evenimente de marcă. Felicitări colegilor noștri de condei și de vis!






 ***


27 iulie 2014
La Covasna, în Țara Românească, d-l prim-ministru al Ungariei și însoțitorul său, ministru și el, dau palme României: ba că nu-i respectăm deajuns pe unguri, ba că nu dăm cale liberă autonomiei ținutului secuiesc. Iar neisprăviții din guvernul de la București și însuși președintele României tac chitic. Nici o ripostă, nici un protest diplomatic, nici o pâră la Divanul european?



 ***


25 iulie 2014
Mă întreb de ani buni de ce guvernanții și politicienii români nu se rușinează, nu se tem să facă PACTUL CU DIAVOLUL? Mă refer la prezența în toate guvernele sau aproape în toate, a UDMR. Să fim bine înțeleși, nu am nimic împotriva ungurilor care-și văd de casa și de familia lor, de îndatoririle și drepturile etniei lor, și care se consideră cetățeni români egali nouă, nu superiori, cu obligații și drepturi. Numai că UDMR ca și partidul ticălosului de Tokes Laszlo, prin tot ce fac și gândesc, sunt potrivnici României și românilor, ca să mă exprim elegant. Ceea ce mă lasă fără grai este plasarea ca miniștri ai Culturii ( mai înainte ai Învățământului și Sănătății) a unor politicieni maghiari ce nu au nici cultură, nici măcar pregătirea pentru postul de ministru al Culturii. Și ceea ce este și mai rău, nici buna credință Așa a fost politicianul Hunor despre care am aflat că s-a împotrivit aducerii în oraș, a statuii Fidelității, așa este această doamnă Biro, care vorbește stricat românește și, după cum scriu ziarele, consideră limba română limbă străină pentru cetățenii maghiari. Cultura, Sănătatea și Învățământul sunt fundamentele unei națiuni. Dacă le tratezi cu indiferență, dacă le aduci prejudicii cu bună știință sau cu neștiiință, lovești în ființa unui neam. Nu pentru un an sau doi, ci pentru timp foarte îndelungat. Produci răul care cine știe dacă mai poate fi îndreptat vreodată.




***



23 iulie 2014
Ucraina își propune să denunțe tratatul cu Rusia referitor la forțele militare, de ocupație zic eu, din Transnistria. Până acu fu corect și oportun tratatul. Pentru ei. În alt plan,președinta Lituaniei critică Franța pentru vânzarea unor nave Mistral Rusiei. Și asta îmi aduce aminte de aberația situației din timpul celui de al doilea război mondial, când Germania ataca Anglia cu arme englezești sau furnizate de Statele Unite. 
Nu-i așa că vechiul proverb german Geld regiert die Welt (Banul conduce lumea) este valabil oricând și oriunde? Doar idealiștii se dau de ceasul morții, încercând să îndrepte lumea. Care-și vede de treburile ei murdare și strâmbe.




 ***


21 iulie 2014
Ne place să spunem - și nu fără temei - că după 1718 a început occidentalizarea Banatului, acordând merite pentru aceasta stăpânirii Casei de Habsburg. E bine să se știe că drumul acesta n-a fost nici scurt, nici ușor pentru români. Conform istoricului maghiar Szentklary Jeno, în perioada guvernării Mercy, întrucât locuitorii din Marga și Mărul au tras asupra patrulelor împărătești în anul 1738, comunele respective au fost înecate în sânge iar satele prefăcute în cenușă. În 17 ianuarie au fost pârjolite satele Ohaba, Bistra, Mal, Cireșa Crâcima. Apoi trupele imperiale se îndreptară spre Caransebeș „oameni, femei, copii, fete, preoți, negustori, în biserica românească și nemțească, ce la franciscani scăpaseră, cu ei împreună. Ascuțișul sabiei și a puștilor jertfă s-au dat, biserici și case focul le-a mistuit, d-aci regimentele au plecat către Carașova, așa au lucrat și încoace până la Slatina, au tăiat și au ars, ca să se pomenească” (N. Stoica de Hațeg.„Cronica Banatului”.) Și atrocitățile săvârșite de armata imperială au continuat asupra multora din așezările românești.

După cum se vede începutul occidentalizării Banatului s-a făcut cu foc, sabie și gloanțe.




 ***


19 iulie 2014
E Timișoara un campus monastiresc? Bineînțels că nu e. E un oraș viu. Ca toate orașele lumii. Dar, nu e un oraș de vacanță, plasat în zone dedicate doar petrecerii concediului. Chiar și acolo există ore de liniște, sau altfel spus, de potolire a urlătoarelor: aparate care emit zgomote ( muzică) ce sunt de nesuportat pentru orice vietate (cu excepția unora dintre tineri). Așa stând lucrurile și gândindu-mă că, totuși, sunt timișoreni care mai au serviciu și trebuie să se odihnească măcar câteva ore, mă gândesc la necesitatea întreruperii acestor baieramuri de la o anumită oră spre noapte. Altfel, aprindeți luminile și dați drumul la tobe, să moară de necaz pensionarii!



***




16 Iulie 2014
Ceea ce n-a apucat să facă Nicole Ceușescu, o Bancă pentru Lumea a treia, a reușit acum Putin, cu această, nouă Bancă Mondială. Din acest moment lumea se împarte din nou în două „lagăre”. Efectele acestei noi Bănci Mondiale și ale regrupării acestui pol economic și de putere vor fi zguduitoare pentru ceilalți și sper îi va determina să-și pună frâu în subjugarea datornicilor, între care ne prenumerăm, cu sarcină grea, și noi românii, prin strădaniile celor care ne-au condus din 1990.



***



9 Iulie 2014
La Editura universitară clujeană a apărut în 2008, sub îngrijirea istoricului reșițean Rudolf Graef, Jurnalul baronului Rukavina  (1849) comandantul cetății Timișoara în perioada celor 108 zile de asediu cumplit al armatei revoluționare maghiare conduse de generalul Bem. Sunt descrise, zilnic, atacurile asaltatorilor, ripostele celor asaltați, bombardamentele care aproape au ruinat cetatea, așezările oamenilor, chinurile prin care treceau locuitorii datorită lipsei de mâncare, apă, molimelor și firește, mitraliilor, ghiulelelor etc. Se precizează că în răstimpul asaltului au pierit 2000 de locuitori, un feldmareșal, ofițeri superiori, soldați. În semn de recunoștință pentru eroismul (chiar așa scrie în dedicație!) cu care a fost apărată cetatea, împăratul Franz Joseph I dăruiește locuitorilor ei statuia Fidelității, instalată în actuala Piață a Libertății. (Paradeplatz). La presiunea locuitorilor de etnie maghiară, această frumoasă lucrare de artă monumentală a fost surghiunită în Cimitirul din Calea Lipovei, unde se află și astăzi, într-o stare de degradare. Spuneți-mi, ce oraș care se respectă refuză să-și pună în valoare un asemenea insemn al istoriei sale?




***




7 Iulie 2014
Într-un studiu de excepție publicat de scriitoarea Magda Ursache în revista „Spiritul critic” condusă un un extimișorean, reputatul critic Leonard Gavriliu, se povestește un episod care pe mine m-a încântat cu asupra de măsură. Întrebată telefonic, la emisiunea „Duminica în familie” ce nu are Florin Călinescu, timișorean și el ( la modă în acel timp) de nu vă place? Răspunsul marii actrițe a fost colosal: „N-are manșete”. În sensul că îi lipsesc bunele maniere, ca să nu traduc altfel zicerea ilustrei Doamne. Ehei, uitați-vă astăzi la toate televiziunile românești și spuneți-mi câți din cei ce își fac veacul pe „sticla” acestora au manșete?

***



5 Iulie 2014
Ieri a fost lansată în sala mare a Rectoratului Universității Politehnica o carte de excepție semnată de istoricul Vasile Dudaș „Banatul în anii primei mari conflagrații mondiale”. Vă reproduc sumarul cărții, cu regretul că nu vă pot reproduce măcar o parte din textul ei: 1.Declanșarea Primului Război Mondial și consecințele sale în spațiul bănățean 2. Sfârșitul războiului . Preluarea puterii de către Sfatul Poporului. Crearea Consiliilor și Gărzilor Naționale. Convenția de armistițiu de la Belgrad. Adunările naționale de la Alba Iulia și Novi Sad. Ocupația militară sârbă și misiunea franceză. 3. Banatul în dezbaterile Conferinței de Pace de la Paris. 4. Divizarea Banatului. Consolidarea administrației sârbe în partea de vest și instaurarea celei româmești în județele Timiș-Torontal și Caraș-Severin.
Citind cartea și nu aberațiile unora de pe facebook, veți înțelege lupta crâncenă ce s-a dat pentru păstrarea Banatului în granițele sale de acum, eforturile disperate ale Ungariei dar și mai ales ale Serbiei de a cuprinde Banatul ca teritoriu maghiar sau sârb, jaful săvârșit de admnistrația și armata sârbă în retragere etc. Dar, mai presus, de orice vei vedea eforturile demne de adânca noastră recunoștință ale reginei Maria, binecuvântată-i fie amintirea, cea mai româncă dintre toți regii României, și ale fruntașilor patrioți români de a nu lăsa ca Banatul să fie atribuit, de Consiliul Celor Zece, Serbiei. Mai mult decât atât, din carte, pe baza unor documente veți descoperi ce dedesubturi a avut așa-zisa Republică bănățeană. Cartea a fost tipărită de Editura David Press Print.



***

2 Iulie 2014
Simt nevoia unei justificări, apropos de ceea scrie cineva pe pagina de faceboock. Ca mai în toate cazurile, excesele sunt semnul lipsei de maturizare, al slabei educații sau al unei, să-i zic, descumpăniri mintale. Eu nu fac parte din categoria bătrânilor care au obiceiul să spună:. pe vremea noastreă curgea lapte și miere, lumea era „ îngerească” etc. N-am fost îngeri, n-am avut nici totdeauna ce mânca sau ce purta, am trăit uneori cu un căluș la gură, am iubit totuși, ne-am și veselit, poate că am întrecut uneori măsura, în dezaprobarea oamenilor maturi de atunci, care , firește, spuneau că pe vremea lor...Dar înscrisul pe tricouri al verbului cu pricina nu pot să-mi imaginez că ar fi fost nu doar posibil, ci nici măcar dorit de vreo fată din generația aceea. La toalete se purtau texte de asemenea factură, fără îndoială. Dar nu în mod public.Căci viața publică era mult mai asanată.

 ***

1 Iulie 2014
Vă mărturisesc sincer, consternarea ce m-a cuprins întâlnind, în două zile diferite, două domnișoare, minore probabil, care erau îmbrăcate cu tricouri inscripționate pe piept fuck. ( cred că așa se scrie) Eu nu cunosc engleza, dar acest verb mi-a ajuns oarecum la cunoștință. Am simțit impulsul să le întreb dacă știu ce înseamnă dar mi-am luat seama, temându-mă de un răspuns nu tocmai elegant sau de o acuzație de încercare de acostare de minore. Așa că am trecut mai departe zdruncinat firește în vetustele mele principii morale.



 ***


17 iunie 2014
Nu-mi stă în putere să opresc personal, cu propriile mâini, distrugerea tezaurului existent la Muzeul Literaturii Române. Dacă mi-ar sta aș rezolva imediat lucrurile. E de datoria primului ministru să reacționeze prompt, căci în ce-l privește pe ministrul culturii nu am nici o speranță că va înțelege cu ce se mănâncă Muzeul acesta și fe ce nu este cazul să punem pe foc exponatele de acolo.
Tot atât de imperioasă este datoria d-lui Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, de a bate cu pumnul la ușa lui Ponta, cerându-i asigurarea unui spațiu propice acestui muzeu. Nici Academia Română nu ar trebui să șadă cu mâinile în sân. Nemuritorii ar trebui să dea un comunicat de apărare a patrimoniului cultural al României. La urma-urmelor, noi, toți intelectualii României, avem datoria să ne unim vocile strigând Guvernulu: APĂRAȚI FIINȚA NEAMULUI, VALORILE ROMÂNILOR ȘI ROMÂNIEI!



***




15 Iunie 2014
„ Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?/
Dintre păseri călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?(...)
Neînțeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile”

Doar catargul Lui, al Eminescului, nu-l vor sparge nici valurile, nici vânturile timpului, nici Patapievicii și nici toate valurile de noroi și mizerie iscate din adâncul haznalei românești. Doamne ocrotește-l pe Mihai Eminescu și dă-ne nouă minte și tărie să nu ne lăsăm covârșiți de valurile și vânturile ce s-au repezit peste noi!

***


14 Iunie 2014
Ce Scala din MIlano, ce Covent Garden?

PIAȚA LAHOVARI !

În seara acesta , în Piața Lahovari din Timișoara, Filarmonica Banatul, pornind de la ideea directorului ei, dl .Ioan Gârboni, a oferit un concert-spectacol extraordinar. spre bucuria a mii de timișoreni de toate vârstele care au umplut piața. Spre surpriza celor prezenți, dintr-un tramvai de epocă tras de cai, timișoreanul Mircea Baniciu,a interpretat cunoscutul șlagăr al tinerețelor noastre. O frumoasă contribuție și-au adus la reușita spectacolului studenții Facultății de Muzică, balerini de la Opera națională din Timițoara etc. Adăugând spectaculosul joc de lumini, prezența unor locatari de la blocurile din împrejurimi pe acoperișul caselor, putem spune că în seara acesta Piața Lahovari( Bălcescu) a cunoscut un moment probabil unic în sutele de ani de istorie a ei.


***


11 iunie 2014
SUNT UN NOSTALGIC!

Am văzut mai jos ruinele fabricii ce bere din Ciclova. Cu zeci de ani în urmă am auzit de la bătrânii de atunci ce bună era. Vestită în Europa de Mijloc. Mi-am adus aminte de ciocolata Kandia și de Vinga. Erau buune.Cine și-a făcut pantofi la comandă sau i-a cumpărat din magazin de la Banatul, Modern, Guban nu poate să zică lucruri rele despre ei. Nu sunt purtător de pălării, dar Fabrica ce le producea avea faimă prin partea acesta de lume. Ați cumpărat vreodată stofă de la Industria lânii? Englezească clasa erște. Mă opresc aici, ca să nu mă cuprindă tristețea și furia. Știți ce mi-aș dori eu? Aș vrea ca cineva care e în temă să ne povestească istoria demolării acestor fabrici vestite în Europa și al altora pe care nu le-am scris. Cu numele celor care le-au halit. Mi-ar place ca pe avizierele din Timișoara, să nu zic pe zidurile acestor ruine, căci demolatorii nu au mai lăsat nici ziduri, să fie puse afișe cu aceste nume. Să-i cunoască timișorenii și să-i scuipe la fiecare trecere. Mi-ar place chiar să se organizeze simpozioane pe această temă. Jefuitorii nu trebuie uitați. Ei nu trebuie admiși în societatea timișoreană drept oameni de afaceri, și din mâna lor n-ar trebui primită nici o pomană-binefacere. Așa cred eu. Un nostalgic!
 


***




2 Iunie 2014
În ziua de 3 iunie, ora 17, la Galeria „Pro Armia” a Casei Armatei va fi lansată cartea „Roman de dragoste” a unuia din cei mai importanți scriitori români și bănățeni, Radu Theodoru, care în ianuarie, acest an, a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Scriitorul ne va onora cu prezența, după o lungă absență din orașul tinereții sale. În 1958, după apariția romanului „Brazdă și paloș”, i-a fost interzisă semnătura, a fost interzis ca scriitor.
Manifestarea este organizată de Filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor.
Despre scriitor și operă vor vorbi personalități timișorene ale literaturii române.



***



31 Mai 2014
La 1 iunie 1946, ora 18, din ordinul sovieticilor, prin intermediul ciracilor lor români, ca, de pildă, evreul Avram Bunaciu, procuror general al României,românul Pătrășcanu,multinaționalul rege Mihai, evreica Ana Pauker, românul Gh. Gheorghiu -Dej,etc. a fost executat(asasinat) Românul Mareșal Ion Antonescu. Fie-i amintirea neștearsă (în pofida eforturilor pe care le fac unuii) căci, despre țărână, nu am cunștință unde i-a fost împrăștiată cenușa.

***




30 Mai 2014
AM FOST DEMASCAT !


Societatea Timișoara, prin vocea președintelui ei, Mihalcea, mă demască și protestează pentru atribuirea titlului de Cetățean de onoare de către Consiliul Local al Primăriei Timișoara.
Motivul protestului și al demascării mele este că aș fi fost activist de frunte al PCR întrucât am lucrat la Ziarul Drapelul roșu și la Editura Facla până la fuga cu helicopterul a lui N. Ceaușescu. (Întâmplător eu am fost dat afară de la editură în mai, rămânând fără loc de muncă câteva luni, deci n-am prins ca activist de frunte fuga dictatorului). Activist de frunte n-am fost, nici măcar activist, ci ziarist la ziarul partidului, ocupându-mă cu probleme culturale iar Editura Facla era instituție de stat de cultură, sub regimul ceaușist, e adevărat. Cine citește CV meu constată că nu am ascuns această realitate. Chiar și în cuprinsul demascării se reproduce parte din CV. Doar că la ambele instituții eu am făcut pentru cultura Banatului, pentru istoria, lingvistica. știința, literatura, muzica, artele plastice etc. cum puțini au făcut. Am debutat la Facla tot ce a fost valoare, printre cei tineri, am promovat bătrâni cărturari puși la index de regimul bolșevic din perioada Dej, am promovat Timișoara, Banatul și implicit țara, în afara granițelor țării, am purtat cu mine, prin relații personale, mari poeți și oameni de cultură români la Mazara del Vallo . Chiar și unii membri ai Societății Timișoara au fost debutați de mine în literatură și ajutați să se exprime. Am crescut, am fost înșcolat, am muncit, am trăit cea mai mare parte a vieții mele în timpul regimului comunist. E viața mea și nu o reneg. M-am străduit din răsputeri să nu trăiesc precum cârtițele, să las ceva bun în urma mea. Și cred că am lăsat cum puțini au făcut-o. Sunt mândru de ceea ce am înfăptuit, fie ca scriitor, fie ca ziarist și șef al unor instituții culturale. Pentru greșelile mele (fraze închinate conducătorului, obligatorii la fiecare text publicat, în fond o simplă formalitate pe care toți o tratam ca atare, pentru un text de laudă conducătorului, după intervenția lui în 1968 când vedeam în el salvatorul patriei) în data de 22 decembrie 1989 am scris câteva rânduri făcând mea culpa, text ce s-a tipărit și a fost distribuit odată cu programul Frontului Democrat Român. O copie a Textului respectiv am depus-o la Muzeul Revoluției. L-am scris atunci când încă Ceușescu nu fusese executat și balanța nu se înclinase în favoarea revoluției. Dacă lucrurile ar fi evoluat altfel mă aștepta glontul. O spun nu ca să mă bat cu pumnul în piept și nici ca să mă apăr. N-am de ce să mă apăr. D-ta d-le Mihalcea vorbești de onoarea lezată a dumitale și a membrilor societății pe care o reprezinți. Nu știu în ce constă onoarea dumitale și nici ce ai făcut în viață, prin ce te-ai remarcat în afara Societății Timișoara?. Metoda dumitaale de demascare, eu o cunosc bine. Am simțit-om pe proprie piele. O practicau vechii bolșevici. Dacă nu erai cu ei, erai împotriva lor și trebuia să fii „stârpit ca o buruiană”, așa s-a exprimat un tovarăș referitor la mine. Doar că buruiana a crescut copac și a făcut fructe multe și bune pentru Banatul lui și pentru români. Cine are altfel de argumente să ia piatra și să arunce în bătrânul copac. E obișnuit să înfrunte și furtunile și zilele calme. Până la sfârșit... .

***


26 Mai 2014
În Franța, Anglia, Danemarca au câștigat în alegeri, euroscepticii, partidele de dreapta extremă, ba chiar și un neofascist german În discursul doamnei Le Penne, aceasta a zis că francezii s-au săturat să fie comandați din afară, de la Bruxelles, să li se stabilească de acolo cum să trăiască, ce să facă etc.
Noi, aceștia, declarăm că în calitate de europarlamentari vom hotărî programe pentru înflorirea patriei noastre scumpe. CE programe? Ce putere are Parlamentul European? Ce hotărâri mari au realizat parlamentarii noștri în legislatura trecută?
Uniunea Europeană este alcătuită strâmb, după opinia mea. Parlamentul nu are dreptul de a decide, drept ce-i revine doar Comisie Europene, comisie alcătuită tot de cei mari și tari. Și iar suntem vioara a doua!
Prin victoria celor pomeniți la început, soarta românilor și bulgarilor va deveni mult mai grea. Și, din păcate, nu vor plăti gunoaiele care au împânzit țările occidentale, ci oamenii serioși, care, în adevăr s-au dus să muncească, să câștige cinstit o bucată de pâine, nu să fure și să ucidă.


***


26 Mai 2014
Aseară, pe programul doi al TVR am prins o frântură de discuție dintre o tinerică, ce făcea filme, scria cărți(?) despre Holocaustul din Transilvania ( eu știam că în Transilvania trupele horthisto-fasciste și o parte a populației maghiare au săvârșit holocaust împotriva evreilor și a românilor băștinași!). Și printre argumentele referitoare la discriminarea la care au fost supuși evreii în lungul timpului în România se spunea cam așa: întrucât ei nu au avut dreptul să posede pământ( În lucrarea „România ca o pradă„ Ed. Miracol 2000, Buc. scriitorul Radu Theodoru notează că la 1899 în Europa Centrală, unde se situa și Transilvania ,se formează marile latifundii evreiești, La 1893 evreii cumpără în Ungaria 377805 moșii mari și mici.În Bucovina austriacă la 1889 dețin 22% din marea proprietate. Cât privește Muntenia, la 1797, Hangerli Vodă deschide seria pitacuriulor domnești favorabile evreilor, scutindu-i de toate dările și îl încurajează pe rabinul David sin Moise să cheme în țară cât mai mulți evrei. În Moldova, la 1904, Trustul de arendași al fraților Fischer deținea 237863 de ha de pământ alcătuind o feudă de 79 de comune botezată Fischerland etc. Mai spunea duduia de aseară că întrucât evreii din România nu aveau dreptul la pământ ce să facă ei cu banii câștigați? Îi dădeau cu camătă sau constituiau bănci!!!
Au fost desigur și momente ale istoriei când împotriva evreilor s-au luat măsuri nelegale, discriminatorii, în unele părți ale Europei și firește și pe teritorii românești. Dar e bine să le dezavuăm pe acestea și să nu aruncăm anatema in totum asupra României și românilor. Că ne bate Dumnezeu sau Iehova.

***




24 Mai 2014
Mulțumesc d-lor Apostol și Vornica de la Casa de cultură a sindicatelor din Reșița, colegilor: Dana Bălănescu, Ada Cruceanu, Octavian Doclin redactor șef al revistei „Reflex” Marcu Mihail Deleanu, Iosif Băcilă, redactor șef al revistei ”Almăjana” cu sediul în Bozovici, Nicolae Irimia, Nicolae Sârbu, Olga Neagu, Gh.Jurma, director al Editurii „Timpul”, Clara Constantin, directoarea Bibliotecii județene „Paul Iorgovici”,Gh. Zincescu, Geta Cojocariu, Gabriela Șerban,directoarea Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, Fam.Pr. On. dr. Vasile Petric, MIhai Chiper, dir. revistei „Arcadia” din Anina etc pentru frumoasa și călduroasa primire pe care mi-au făcut-o la Reșița, mie și cărții mele.Tuturor o frățească îmbrățișare și un gând nostalgic după trepidanta și făloasa Reșiță de acum 40 de ani adusă acum, la sapă de lemn, de guvernele democrat-europeniste care s-au suit, cu sprijinul nostru, în capul țării.





20 Mai 2014

…eu totdeauna am fost un admirator al frumosului şi în artă şi în viaţă. Este un mare eveniment al vieţii mele acordarea acestui onorant titlu de cetăţean de onoare al Timişoarei mele dragi.(…) Cum am spus, îi sunt dator Timişoarei, pentru că am intrat în ea ca într-o cetate destul de închisă faţă de străini, şi pe urmă au venit valuri-valuri şi fraţii noştri olteni şi moldoveni.(…) Cu Timişoara mi-am croit primul drum în gazetărie, la secţia de cultură a unui ziar de partid, încercând să aduc un suflu nou.


***



17 Mai 2014
Au început declarațiile electorale. Partide vechi, ce au mai fost la guvernare, ( lovite de o cruntă amnezie) dau cu piatra în cei ce guvernează acum, cei aflați la putere îi spurcă pe ceilalți. Vorbe grele, vorbe urâte, unele amintindu-mi de arsenalul lingvistic al bolșevicilor din perioada de început a comunizării României. NU aud nici un program serios, credibil, în vederea eradicării sărăciei, dezvoltării industriei, agriculturii, turismului, comerțului exterior, sănătății, învățământului și culturii. Doar parole, parole. La televiziuni așijderea. Bașca circul făcut de Becali, de progeniturile lui Salam și a lui Adrian...,Copilul Minune, de alte „minuni” românești.Afară, în Statele Unite dar și în bătrâna Europă, Dumnezeu ne trimite urgii, doar-doar ne vom deștepta din nesfârșia noapte valpurgică. Mi-e frică și scârbă de lumea acesta.


***



15 Mai 2014
Cunoașteți că eu sunt nepotul „Mătușii mele Maria Theresia”.. Deci, un fel de arhiduce, os împărătesc. Iată însă că în cartea lui Costin Feneșan mi-am găsit o ramură a familiei Marin înnobilată și puteți vedea și blazonul. Povestea despre Ion Luca și fiul său Matei Caragiale. Ca să-i potolească aerele de noblețe l-a sfătuit să-și controleze pe creștet urma tăvilor cu plăcinte. La mine ar merge urma plugului și mirosul oilor. Poate și un pic de praf de pușcă fiind străpărinții mei grăniceri și cătane imperiale.







***


15 Mai 2014
Deliu Petroiu mi-a fost profesor la cursul de istoria artelor, nu mai țin minte în care an de studiu. La exemenul de final, printre altele, a trebuit să recunoaștem o pictură dintr-o carte, probabil Istoria lui Oprescu, Bineînțeles că habar nu aveam, eram ignorant și din inconștiență nici doritor , atunci, de a învăța mâcar niște lucruri elementare din acest domeniu fabulos. Văzând că nu-i nici o șansă să recunosc pictura, profesorul care acoperise reproducerea cu palma , a rășchirat degetele și așa am silabisit: „La belle jardeniere”... și am trecut hopul. În anii care au urmat, între studentul de atunci și profesor s-a născut o prietenie firavă e drept stropită des cu licoarea lui Bachus. Multe istorii din tinerețea și mai ales studenția fabuloasă a profesorului am aflat, destule din creațiile poetice ale profesorului( unele cam fără perdea) am ascultat. Ajuns la secția de cultură a ziarului „Drapelul roșu” l-am poftit pe profesor să scrie cronici de artă plastică. Ne-a devenit colaborator fidel, după Radu Melnic și Ciprian Radovan. Cronicile acestea și cele semnate în Orizont au fost publicate acum într-o carte îngrijită de poetul și prof,universitar Marcel Tolcea.Ele cuprind perioada 1973-1989 și alcătuiesc o corectă radiografie a mișcării plastice bănățene, în pofida perioadei grele ideologice create de „Tezele din aprilie”, născute după întoarcerea lui Ceaușescu din China. Deliberat,(incitat de„În loc de Prefață” scrisă de îngrijitorul de ediție căruia i se pare că aceste texte stau fie sub influența comandamentului politic, fie sub imixtiunea redactorilor de la secția de cultură ,am recitit cronicile cu gândul de a descoperi imixtiunea redacției sau cedarea autorului la comanda politică. Și n-am descoperit decât în 4-5 cronici asemenea urme ale propagandei comuniste. În felul acesta mi s-a reconfirmat credința că noi cei ce am fost redactori în respectiva secție am încercat și am reușit în mare măsură să nu inpietăm actul artistic, ci să-l protejăm, pe cât era posibil de stricăciune, de stigmatul citatelor din Ceaușescu sau din documentele nu știu cărui congres al partidului. Repet, ne-am străduit, ceea ce nu înseamnă că am și reușit totdeauna. Cartea va fi lansată sâmbătă ora 20 la Bastionul Tereza.


***


14 Mai 2014
Pirați cu dinamită, foraje ultrasofisticate, Acțiuni banditești în căutarea unor comori.
Legenda comorilor îngropate de daci, turci, haiduci în perioada austo-ungară, în timpul dintre cele două războaie mondiale, a bântuit în vreme copilăriei mele și mai bântuie și acum. Așa se face că indivizi fără minte și fără Dumnezeu atacă presupusele situri sau pe cele cunoscute de ei prin intermediul unor hărți sau al unei aparaturi sofisticate producând pagube irecuperabile siturilor istorice, jafuri din averea națională. După 1990, mai mulți indivizi au atacat cu dinamită situl istoric Grădiștea din Dalboșeț, acum umblă vorba( și de unde nu-i foc nu iese fum!) că la Crucea Băniei , într-o noapte, au forat și au dezgropat grămezi de aur. La fel s-a întâmplat recent în zona Iablaniței. Totul se întâmplă sub protecția nopții,cu știrea și sub protecția celor plătiți să apere Legea și România . Ar fi bine să nu-i lăsăm să-și facă de cap, să nu ne devalizeze,: Banatul de munte nu este țara nimănui, ci noastră. Nu pomenesc nume, pe catre le știu din auzite, deci fără dovezi sigure, dar dacă va fi nevoie le voi da în vileag…


 ***




2 Mai 2014
Mă torturează, de bună vreme, o întrebare: ce mama nevoii ne-a determinat să renunțăm la produsele noastre bune, aromate, gustoase și să optăm nu doar noi, cumpărătorii, ci și sau mai ales producătorii, ca să nu zic sătenii, pentru produse străine, mai arătoase e drept, dar fără gustul acela al frctelor românești, al merelor, perelor, căpșunelor. La fel am procedat cu roșiile și cu ceapa. Roșiile bunicii mele, ce se coceau spre toamnă, aveau un miros și un gust dumnezeiesc. Ceapa aceea presată la capete și rotundă la mijloc , atât de iute și de gustoasă, de bună , zice nevasta mea, pentru a da gust mâncării, a dispărut de pe toate piețele. Am căutat-o precum Diogene, cu lumănarea, prin toate piețele Timișoarei. Și acum o întrebare practică. știți pe cineva care mai cultivă ceapă autohtonă și de la care am putea cumpăra, în primăvara viitoare, răsad?Asta în varianta că vom mai putea cultiva noi legume și nu alții bombe și rachete.


***


1 Mai 2014
Frumoasa Piață a Operei, atât de dragă mie, cu întreaga esplanadă, până la Catedrală , atrage tot felul de coșmelii, de colibe din lemn, de corturi, schele etc. În mod normal, ea ar trebui să rămână liberă, deschisă privirilor celor ce vin s-o admire, să admire frumoasele clădiri ce o împrejoară (chiar dacă acestea s-ar cere restaurate) sau pur și simplu s-o traverseze. Rog pe cei ce decid amplasarea acestor coșmelii să nu se lăcomească la bănuții primiți prin închirierea spațiului respectiv și să ne lasă nouă, timișorenilor, plăcerea de a ne șpațiri prin ea.

***


26 aprilie 2014
Voi scrie acum pe o temă, care nu-mi dă pace și care a făcut oarece valuri, cu speranța că nu voi supăra pe dl. președinte Titu Bojin. Nu sunt, așa cum am mai spus în nici un partid și nici partizanul vreunuia din cei ce conduc Timișoara și Banatul. Îmi place să judec lucrurile așa cum mă duce pe mine mintea. Dl primar Robu a lansat o idee referitoare la scoaterea din centrul Timișoarei a unor clinici și a comandamentului Diviziei (dacă o mai fie divizie că armată nu mai e demult!). Mie mi se pare benefică o asemenea măsură. În inima unui mare oraș, ar trebui să fie instituții de cultură și artă, reprezentanțe diplomatice, localuri de loisir etc. Cazarme a avut Timișoara destule, unele mor din picioare, deși și ele nu sunt departe de buricul orașului. În vremea când cetatea Timișoarei era de o importanță capitală pentru imperiul austriac, sau turc, desigur că apărătorii își aveau rostul în cetate. Acum, în timpul rachetelor supra inteligente, un oraș poate fi făcut fărâme cu armată în el sau fără.În altă ordine de idei, clădirile armatei arată jalnic, deși măcar cea în care se află și restaurantul este frumoasă, elegantă.Un administrator bun9 în nici un caz mafia imobiliară care apus mâna pe atâtea palate!) ar putea să le restaureze și să le facă ca lumea. Bine ar fi să nu lăsăm simțul de conservare, să nu zic altfel, să pună piedeci, acolo unde nu e cazul. Am zis.

***


 17 aprilie 2014

Valea Morii lui Coșăriu

                               Ion Marin Almăjan


Pe Valea Morii lui Coșăriu se aude șopotul râului
spunând un cântec de leagăn stelelor;
Pe Valea Morii lui Co
șăriu se adună la șezătoare
spiritele mo
șilor mei,
venite din cealaltă lume să macine
boabele triste
țelor și necazurilor celor de astăzi.
Pe Valea Morii lui Co
șăriu ciovicile cobesc a moarte.
Pe Valea Morii lui Co
șăriu, râul-copil sarea din piatră-n piatră
alergând spre apele mari
și adânci ale Dunării,
ce-l vor strivi în îmbră
țișarea lor multinațională.
Pe Valea Morii lui Co
șăriu, oile și caprele pasc troscoțelul
visând la mieii de an
țărț.
Pe Valea MOrii lui Co
șăriu femei încroșneate se furișează tăcute
să nu de
ștepte șarpele gros cât butoniul morii
ce
ține ogașul și pădurea în șăle.
De mii de ani Moara lui Co
șăriu macină timpul
muierilor, răului, caprelor, oilor
, ciovicilor-
Făloasă că are o Vale a ei.

***


 15 aprilie 2014
Într-una din poveștile pe care le-am ascultat de copil, se spunea că o femeie de la Șopotul Vechi mergând pe poteca care duce spre Dalboșeț, a descoperit două vipere care se băteau cu înverșunare. Știind ea tot din poveștile bătrânești că spuma care cade de la bătaia șerpilor este atotvindecătoare, s-a apropiat, a întins mâna să culeagă acea spumă. În clipa aceea viperele s-au oprit din înfruntarea lor și au atacat-o pe femeie. Morala: când doi șerpi de bat, stai departe. Așa că nu intenționez să mă amestec în bătălia dintre Băsescu și Ponta. Doar că astă seară mi s-a părut că președintele a depășit orice închipuire aruncând de la un post de televiziune, invective de cea mai joasă speță asupra lui Ponta, a altora. Stau și mă întreb dacă prerogativele prezidențiale nu-i crează posibilitatea președintelui de a trage la răspundere, el sau justiția, la denunțarea lui, pe cel acuzat de corupție, de tot felul de matrapazlâcuri? Exista în buna tradiție cel puțin a bănățenilor , dar cred că și în alte provincii, ca rufele să nu se spele în public, ci în familie sau într-un spațiu neaccesibil celorlalți. Mă întreb ce educția au primit cei doi care se comportă ca două țațe, ce se spurcă peste gard, făcându-ne de râsul  lumii? Mă întreb oare cum ne privesc europenii, americanii, africanii, asiaticii când văd de cine suntem conduși? Nu apreciez nici limbajul de răspuns, nici mascarada prim-ministrului de a-și muta sediul la Apărare. E tot o dovadă de infantilism. de neseriozitate, de imaturitate, căci un prim ministru nu este un copilaș care își mută jucăriile unde are poftă. Am ajuns o națiune unică în lume. Ne facem de râs prin comportamentul unora dintre noi,pe toate meridianele , pe unde am apucat să ajungem. Acasă ne fac de rușine conducătorii țării. În acest caz mai putem să ne plângem dacă suntem tratați ca un blestem al pământului?


***

10 aprilie 2014
Se zice că oamenilor în vârstă le stă rău să viseze cai verzi pe pereți. Eu am să calc această înțeleaptă viziune românească și am să vă împărășesc o fărmână de vis. Am văzut recent, pe facebook, un filmuleț relizat de TV Timișoara, respectiv de o realizatoare pentru care am aprecieri din cele mai bune vizavi de reportajele splendide pe care le-a realizat prin Banat. De data acesta colega Dite a fost poftită la Balul Almăjenilor și a intervievat pe câțiva dintre cei mai cunoscuți și apreciați dintre fiii acestei zone, aflați în sală, Toți au lăudat mai sfios sau mai vârtos frumusețea reală a Țării Almăjului, virtuțiile locuitorilor ei, ba unul a găsit că cea mai mare calitate ar fi lăudăroșenia și de asemenea și cel mai mare defect. Un non sens greu de explicat. Ascultându-i și urmărind imaginile filmate în zonă, destul de palide și neconvingătoare de data acesta, mi-am pus din nou întrebarea de ce o asmenea minune zace în vetustețe, într-o încremenire atemporală? De ce primăriile nu ostenesc să-și pună în valoare lucrurile interesante de pe raza comunei lor, monumete istorice, muzee istorice, etnografice, case memoriale, meșteri populari: lucrători în lemn? De ce nu sunt exploatate frumusețile naturale?Un turist care intră în Oravița ar trebui îndemnat spre Almăj prin plăcuțe indicatoare, ispititoare, reclame după toate legile reclamei. La fel cei ce vin dinspre Orșova și intră pe la Clobul Craiovei.Apoi la fiecare arătătoare ( intersecție) de drumuri spre o localitate sau alta s-ar cere asemenea plăcuțe. Biserica din Lăpușnicul Mare, monument istoric mai are pe ușă semnele securilor otomane, peste Nera ar trebui să se vadă urmele Dragomirenei, villa rustica romana, către Șopotușl vechi Muzeul realizat de inv. Rancu Bodrog, locul unde arheologii au găsit tezaurul dacic, la Șopotul Nou tabla indicatoare ar trebui să-i isăpitească pe turiști cu Lacul dracului  (mamă ce afluență ar fi dacă s-ar lansa pe internet o asemenea reclamă! Aproape ca la Dragula. Câte țări au un lac al dracului?) Și apoi pe lângă niște pâlcuri (stâne) anumite poftiri(pe bani) la un prânz păcuirăresc, la mulsul oilor.. Și câte și mai câte. Ca să nu se zică, ce a zis dalboșeanul meu, că avem o singură calitate și un defect-lăudăroșenia. Ce ziceți almăjenilor, voi domni primari, consilieri, dascăli, săteni mai cu seamă tineri, școlați sau neșcolați, ce ziceți domniile voastre prefect, președinte de consiliu județean , directori de direcții județene, fii ai zonei de prin Timișoara și din alte orașe mici și mari ale lumii? Merită Almăjul să renască.
 
***

 9 aprilie 2014
Politologul american G. Friedmann declara, într-o vizită făcută la București:„ România trebuie să aibă grijă singură de ea, întrucât NATO și UE nu vor avea, statul român ar trebui să lupte pentru păstrarea suveranității naționale(...) România nu ar trebui să adopte euro. Bine că nu sunteți în zona euro. Nu intrați acolo.”. Adaug la această declarație și pe cea a lui Jean Marie Le Pen, om politic francez naționalist, dezavuat în Europa;„Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar acest pământ(românesc, (nota mea) e prea frumos și prea bogat ca să-l puteți păstra fără luptă”. Se aude?

***

2 aprilie 2014
Citind, veți zice. țara arde și moșul se piaptănă. Și totuși: pe Bd, Mihai Viteazu lângă discutata Casă Muhle, este o clădire despre care se afirmă că a fost a arhitectului șef al Timișoarei, renumitul Szekely Laszlo. Acum pare nelocuită, (poarta din fier e legată cu un lanț gros). Se spune (suntem în plină saga!) că ar fi fost cumpărată de știți dv. cine. În fața casei e o grădiniță unde, printre flori, mai acum câteva luni se răsfăța o pereche_ găină și cocoș americani, parcă așa se cheamă. Mai nou, e doar cocoșul. Singur și trist. Văzându-l așa mă las cuprins, la rându-mi, de o tristețe, vorba lui Topârceanu, iremediabilă. Și mă întreb dacă îi poartă cineva de grijă. Și dacă îi poartă, de ce nu-i caută cocoșului o pereche. Cum s-ar cuveni  și cum îi șade bine unui gospodar serios?

***


29 martie 2014
Astăzi, conducerea Uniunii Scriitorilor din România, în frunte cu președintele Nicolae Manolescu, a susținut o conferință de presă-întâlnire cu reprezentantul primăriei Timișoara și scriitori din Filiala din Timișoara a U.S. pe tema: Timișoara(Clujul, Iașul, Aradul)- capitală culturală europeană Explicația prezenței la Timișoara? Greu de descifrat având în vedere că dl. Manolescu a avertizat din start că va fi imparțial, ca tot românul. Drept urmare, discuțiile au fost, după opinia mea, sterile. Concluzia? Vechiul dicton liberal: „Prin noi înșine.” Adică, insituțiile artistice precum: Opera , Filarmonica, teatrele( German , Maghiar, căci  cel Național a intrat într-un tunel al mediocrtității) să facă propagandă Timișoarei în turnee de calitate prin capitalele Europei. Acasă, Filarmonica Banatul are un Festival (TIMISOARA MUZICALĂ) care a adunat în cursul deceniilor personalități artistice de prim rang din Europa dar și din alte zări. NU MAI PUȚIN PRESTIGIOS ERA FESTVALUL INTERNAȚIONAL DE FLAUT. Pe podiumul Operei s-au produs mari cântăreți ai lumii și ar trebui să mai fie invitate și astăzi asemenea voci. Casa de cultură are și ea un festival AL INIMII- intrat în tradiție, cu invitați din multe colțuri ale lumii. ERA O VREME CÂND FORMAȚIILE CASEI FĂCEAU FURORI PRIN MULTE ORAȘE EUROPENE DAR ȘI PE ALTE CONTINENTE fiind SOLII TIMIȘOAREI Pe vremea când eram director al Direcției de cultură am visat să organizez la Timișoara, după modelul Struga, o manifestare internațională de poezie-SERILE DE POEZIE ALE TIMISOAREI- la care să invit poeți importanți din capitalele europene. Între cele două poduri, Traian și Tinereții ar putea de minune să se oprganizeze ÎN LUNA MAI, DE PILDĂ, recitaluri poetice. Doar că ar trebui să existe și banii necesari. Iată câteva idei, la care pot fi adăugate și altele, probabil mai valoroase. Cred că nu prin conferințe și așa-zise proiecte declarate europene, ÎN REALITATE VORBE GOALE, va avea Timișoara noastră câștig de cauză, ci prin manifestări de valoare, susținute de instituții de artă și cultură, de învățământ superior și de personalități de prim rang

***


 24 martie 2014
O fericită întâmplare a făcut ca drumul să mi se întretaie cu cel al doamnei Alina Dubrăveanu, soția regretatului poet. Și astfel am avut privilegiul de a primi un cadou neașteptat și deosebit- frumoasa și elganta carte „Lacrima de întuneric” realizată de Violeta Dumbrăveanu, fiica poetului, volum ce conține poeme olografe, din diverse perioade ale creației poetului, o caldă prefață a scriitorului Radu Ciobanu, un eseu al criticului Adrian Dinu Rachieru, portrete schițate de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Ciobanu și Vasile Pintea și o ilustrație inspirată aparținând graficienei Aurora Speranța. Cartea s-a născut sub sigla Editurii Eubeea condusă de colega noastră Nina Ceranu, care merită toate felictările.

***


15 martie 2014
Sper că nimeni nu se îndoiește de dragostea mea pentru ceea ce mie îmi place să numesc: PATRIA MEA MIJLOCIE-BANATUL În pofida acestei iubiri ce ține de o viață, mă întreb, adesea, dacă mai suntem îndreptățiți să afirmăm că Banatul e fruncea? Locurile noastre sunt superbe, e drept. Doar că simțul gopodăresc al bănățeanului, pentru care era vestit, s-a (cu permisunea dv. voi folosi un cuvânt de al nostrum) MICICULAT. La Reșița e aproape pustiu, la Anina, la Moldoiva Nouă și Oțelul Roșu la fel. Industria ușoară, pentru care Timișoara era vestită în lume, e praf și pulbere. Pământurile Banatului, fala bănățenilor a rămas pârloagă. CRes  spinii, buiezile, se înmulțesc jivinele. Și  cele omanești.Doina bănățeană, de o frumusețe fără asemănare, a rămas doar în amintire, în înregistrări de 50-60-100 de ani. Iorga zicea că la români mai întâi se aude un cântec, abia după aceea răsare soarele. Așa era în Banat. Întâi se auzea Doina, apoi răsărea soarele. Omul și Doina se trezeau înaintea zorilor. A Albei. Doina ca să  trezească păsările, răurile, florile, văzduhul, omul ca să-și împlinească rostul lui pe pământ-munca în folosul său și al familiei și implicit în folosul satului , apoi al țării.

***


 10 martie 2014
Zilele acestea am ascultat, pe un post de televiziune, un apel disperat (Spre cine? Căci urechi de auzit nu mai au cei ce diriguiesc și hotărăsc destinele României?!) de salvare a pământului țării în fața lupilor străini, dispuși să-l cumpere pe nimic. Printre alte argumente, respectivul post a oferit și opinia unui fermier ungur. Mi-a plăcut ce a zis ungurul:. românii nu înțeleg că vânzându-și pământul își vând viitorul, viitorul lor, al copiilor și nepoților, și în ultimă instanță al României”. Scriind cartea „România cu pistolul la tâmplă” mi-am făcut griji, întrebându-mă dacă nu exagerez în ceea ce scriu despre perocolul fără precedent în fața căruia se află dulcea noastră patrie? Ungurul, al cărui guvern mult mai grijuliu cu viitorul Ungariei a promovat o lege care interzice vinderea pământului unor firme străine, se alătură celor ce mi-au confirmat corectitudinea opiniilor din carte. Și nu mă bucur, ci mă întristez profund, cu disperare.

***

25 februarie 2014

A murit un mare artist român. Herlea a încântat milioane de auditori interpretând capodopere ale genului, pe marile scene lirice ale lumii. Prin el și prin alții ca el, numele României  și al românilor a fost cinstit și prețuit, nu hulit, nici tratat cu dispreț, cum se întâmplă astăzi. Am avut onoarea să-l intervievez prin 1978, pe când era în plină glorie. Era modest, de parcă n-ar fi fost aproape de zei. Să-i fie binecuvântată amintirea !


***

 22 februarie 2014
Nu mi-a venit să cred auzind justificarea, din partea unor comentatori media, persoane nelipsite de la un post de televiziune, a salariilor nerușinate de la ANAF. Se spunea că aceste salarii au fost acordate întrucât funcționarii respectivi supravegheau instituții cu venituri de multe miliarde, și nu trebuia să fie puși în situația de a cădea pradă unor tentații. Eu știu că un funcționar, prin natura funcției sale, ar trebui să fie dincolo de orice bănuială de corupție. Este de datoria lui, prinytr-un angajament asumat, să nu cedeze ispitelor.Având în vedere acest fapt, acordarea unor salarii uriașe doar ca să nu cedeze ispitei, mi se pare mită. O mită oficială, ca să reziste mitei subterane. Și dacă le acceptă pe amândouă?

***


17 februarie 2014
Azi e ziua poetului Octavian Doclin, trăitor în Reșița Cărașului, zburător cu Pegasul prin nourii României. Doriți-i de bine, și trimiteți-i câte o potcoavă de argint pentru năzdăvanul bidiviu, că de atâta zdroabă pe cele coclauri, s-o fi despotcovit. La mulți ani, prietene !

***

16 februarie 2014
Dacă ar trăi, Sadoveanu, pe care eu îl iubesc pentru geniul povestirii sale, ar trebui să-și schimbe dictonul, renumit în epoca proletcultului. „Lumina vine de la Răsărit” cu :„ Lumina vine din America”. Căci din America ne-au venit, în principal, din 1990 încoace, cele mai aberante idei, un mod de a gândi și de comportament ce a ridiculizat, l-a aruncat în coșul de gunoi al istoriei, pe cel moștenit din bătrâni.
Zilele trecute am citit , mărturisesc spre oroarea mea, că există în mult-râvnita Americă, o „biserică” în care „enoria
șii„ se roagă goi pușcă. Tineri, bătrâni, copii, se roagă lui Dumnezeu expunându-și organele sexuale, și celelalte părți ale corpului. Să fie Domnul - Dumnezeul americanilor mai deschis, mai tolereant, spre asemenea exhibiții? Că bunul simț, rușinea le sunt strîăine  acelor ipochimeni.


***

9 februarie 2014
Sunt tot mai mulți indivizi care se erijează în purtători de cuvânt ai Banatului, ai tradițiilor sale, ai graiului (poezie în grai, ce nu are nimic comun cu poezia), ai mentalității bănățene și ai felului de a fi al bănățeanului Astă seară am auzit un maimuțoi, pe care o televiziune locală îl promovează cu o insistență demnă de o cauză mai bună, tratându-l ca pe o personalitate reprezentativă pentru Banat, deci acest așa-zis scriitor și făcător de minuni la raină, declara cu nonșalanță că după vorba bănățeanului „tot ce mișcă se mânâncă”. Vai nouă, bănățeni, dacă am ajuns să mâncăm tot ce mișcă. șerpi, râme, viermi și alte asemenea „mișcătoare”!
 
***

7 februarie 2014
Ceea ce vreau să vă împărtășesc acum nu are o importanță deosebită pentru interesul public. Poate că e important pentru moștenirea noastră etnografică, pentru zestrea pe care o transmitem în viitor.
Deci. am constatat, cu stupoare, că s-au ivit în Banatul nostru (că doară nu suntem noi fruncea ?!) echipe de dansuri populare, parte a unor ansambluri, ale căror costume așa-zis populare sunt fie integral roșii, fie integral bleu ciel. Privindu-le mi s-a făcut rău, am avut senzația de vomă.Costumul popular bănățean are „puii” cu negru , chiar și cu roșu, dar numai puii de pe piept, de la mâneci și de la poale. Există o armonie a culorilor pe aceste costume, nimic nu este strident.Astfel că nu înțeleg de ce tac specialiștii, de ce centrele de valorificare a tradițiiloir populare și a creației populare nu-și spun cuvântul. Nu-i destul că am pocit folclorul muzical bănățean, ca la noi, în nici o regiune a țării, nu s-a intrat cu cizmele în folclor. strâmbându-l, manelizându-l? „Specialiști” din Reșița și Timișoara, posture de radio și televiziune din Banat, realizatori de emisiuni așa-zis folclorice, foști sau actuali cântăreți de trei lulele deveniți prin deuxs ex machia pricepuți înacest domeniu, încurajează  prin toate mijloacele această țigănie. Încotro mergi dragul meu Banat, patria mea mijlocie?

***

2 februarie 2014

De douzeci de ani intelighența românească strâmbă din nas și arată disprețuitor cu degetul spre cei ce afirmă că împotriva României se urzesc planuri diabolice. Nu sunt bolnav de spionită nici de complotită, ca să zic așa, dar prea sunt vizibile acțiunile unora din afara țării, dar și ale altora din interior, inclusiv membri ai unor guverne , ba chiar și acest din urmă președinte de țară, având ca țintă demolarea României, VINDEREA EI, pe bucăți.
Că am dreptate, cum au și alții care cred ca mine, o dovedesc și afirmațiile lui George Fridman, reputat politolog asmerican, la o recentă întâlnire cu bancherii români. Fridman spunea: „Romînia să aibă grijă de ea singură, întrucât NATO și UE nu vor avea, Statul român ar trebui să lupte pentru păstrarea suveranității naționale.„Trebuie să vă asumați problema suveraității și să o plătiți”, spunea Fridman. Mai ieri-alaltăieri, președintele Băsescu cerea o îngrădire a suveranității naționale, o diminuare a ei. Artându-și deschis puțina minte sau  trădarea țării.


***


8 ianuarie 2014
Întrucât ieri nu m-am simțit prea bine, am scăpat din vedere numele colegilor și prietenilor mei: Gheorghe Azap, Adrian Dinu Rachieru,Alexandru Ruja, Nina Ceranu, iliex, Ildico Achimescu, Aurel Gh. Ardeleanu, Lucian Alexiu Ion Pachia Tatomirescu,Teodor Bulza, Ion Căliman, Ana Pop Sârbu, Nicolae Dolângă , Adriana și Constantin Mărăscu, Gh. Zincescu, Nicolae Ieremia, Iosif Băcilă, Nicolae Pătruț, Vasile Todi,,pictorului Andrei Medinski, preot Ioan Pătraș, preot Pentru Dorobanțu,preot Ioan Brânzei, medic. Trăilă Tiberiu Nicola,medic. Dan Poenaru, medic. Virgil Feier, medic Ioan Ometa, medic Puiu Fuicu, medic Monica Indrei, medic Cristian Lala, Mircea Bărbieru, Răzvan Hrenoschii, prof. Tiberiu Ciobanu, Vasile Goșa, Dumitru Popovici, Ioan David, Diana Dincă , Daniella Florian, colegilor mei de facultate olteni Nicolae Tudor, Ion Sorescu și Ion Brândușoiu, fratelui Iosif Lala, nepoților mei Anca și Sorin Prisca, Andreea Georgiana și Ionuț Cosmin Lala, Alexa Lala, Eugen Cuteanu iar pentru alte eventuale omisiuni primiți scuzelele mele. Tuturor acestora din nou sincere mulțumiri și fraterne sentimente.

 
***


8 ianuarie 2014
După o zi plină de masaje și telefoane din partea prietenilor, colegilor de condei și cunoscuților care mi-au încălzit sufletul, simt nevoie să vă mulțumesc, într-o ordine alatorie: Lia Lungu,Olga Neagu, Marcel Tolcea, Niki Nikol,Teresa Certa, Suzana Fântânaru, Maria Nițu, Doru Macriș, Rodica banciu, și dragul meu prieten Paul Eugen Banciu, Lucia Kurta, Adriana Weimer, Etelca Cuteanu, Sorina Ioana, Cornel Ungureanu, Seracovan Veronica, Cristian Sebastian, Dr. Gh Iana Emeric Vamos, Ed. Excelsior Art,Angelica Herac, Ada și Tavi Doclin, Rogobete Maria ,Marius Crunteanu, Titus Suciu, Leda Certa,Costel Stancu,AnaMaria Manole Elena Ofelia Costea ,Stefanovici Ibolia,Gh. Șerbănescu, Flora Certa, CRistian Sebastian, Radu Tinu, Maria Donan, Manuela M Malita, Nicolae Rotaru, Mariana Gurza, Radu Toancă, Sorina Ioana , Gelu Stan,Ana Pop Sârbu, Dumitru Oprișor,Vasile Lintia, Iosif Lala etc și să vă asigur de prețuirea și afecțiunea mea, rugându-vă să primiți mulțumirile mele cordiale.

***



15 dec. 2013
Cineva de la un Centru de păstrare și valorificare a tradițiilor populare de la Sibiu, parcă, a avut nefericita inspirație să includă, printre colindele interpretate la TVR de către un grup folcloric, și o colindă ce se voia o acuzare a celor ce l-au răstignit pe Iisus Hristos. Condamnarea marilor preoți Ana și Caiafa și a mulțimii care a optat să fie eliberat tâlharul B. și nu Mântuitorul a aprins mânia celor ce ne consideră antisemiți, rasiști, xenofobi, vinovați , aproape , că mai existăm. În lume se întâmplă crime în masă, sunt țări în care rasismul, antisemitismul se practică fără nici o opreliște, fără ca „neînduplecații judecători ai lumii” să-și ridice cuvântul.
 
Pe timpul stăpânirii turcești, domnitorii din Valahia și Muntenia erau chemați la judecată la Istanbul sau era trimis gâdele la curtea domnească și li se lua capul. După război, în vremea bolșevizării României, „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”, poruncea în România cine să fie omorât cu ranga( vezi Pătrășcanu) , cine să fie  ridicat în rang, cine trimis la Canal.

Constat cu tristețe și disperare că acum România, datorită nevolnicilor ei conducători, este trasă de urechi de te miri cine. Nu se mai respectă dreptul internațional, nu mai contează suveranitatea unei națiuni. Trimiși diplomatici, oaspeți la București, nu gazde, admiși în Capitală după niște norme internaționale, șterg pe jos cu miniștri și parlamentari români, ne acordă calificative și ne amenință.
Chiar așa am ajuns cârpa de șters... pantofii mai-tarilor lumii?

***


14 dec.2013
Am plecat, la sfârșitul lui august, de la Struga unde avea loc cel mai mare festival de poezie din Europa. Ne-am cazat, ca și la ducere, la hotelul Slavia din Belgrad. Costică Abăluță a ținut secret o sticlă de coniac albanez, făcându-și planuri să o vândă vreunui sârb, pe mărci.. I-am cumpărat-o și ne-am retras întruna din camere, ca s-o bem. De data acesta nu l-am invitat și pe Nichita, întrucât soția sa Dora îl păzea cu strășnicie. A rămas în hol, urmărindu-ne cu o privire tristă. A doua zi ne-am despărțit. Nichita mi-a zis: Ioane, când vii la București să mă cauți neapărat. Dacă nu mă găsești, să știi că am plecat în veșnicie. În decembrie a plecat, cum îmi spusese, fără să-și ia rămas bun. Un suflet mai bun ca al lui, mai plin de naivități (Doamne, oricine îl putea păcăli, accepta cu generozitate, în jurul lui, și buni și răi!) n-am cunoscut. Zic mai bun, dar probabil nici egal cu al lui, n-am întâlnit. Lungă-i veșnicia asta, Nichita!

***


8 dec. 2013
Îmi mărturisesc plăcerea de a călători cu tramvaiul. În tramvai poți vedea fața reală a timișoreanului de rând. Și a tineretului, școlar sau nu, care abia așteaptă să-și lipească șezuturile de scaune în timp ce lângă el oamenii în vârstă abia se țin să nu fie azvârliți cu capul înainte, la smuciturile vagonului.Dacă nu știți, în tramvai puteți întâlni și o echipă celebră de patru manglitori, două tinere și doi tineri. Toată lumea îi știe, unii reușesc să-și ferească buzunarele, alții nu. Poliția comunală își plimbă făloasă uniformele pe Corso, între Catedrală și Piața Libertății. Ieri am sărit în apărarea unuia mai bătrân ca mine și era cât pe aici să iau bătaie. Oricum am primit cele mai colorate insulte. Sunt oripilat de ineficiența, comoditatea, dezinteresul poliției timișorene. Să lași o echipă de hoți de buzunare să terorizeze populația sub pretextul că nu i-ai prins asupra faptului, de parcă ei ar trebui să se ofere de bună voie să fie prinși, mi se pare o insultă adusă timișorenilor.Până când domnule primar și domnule comisar șef Bogoșel?

***

25 nov. 2013

Ucigașul pădurii

Străinul cu față lată,
Cu nume de iarbă verde,
Urcat în scrânciobul puterii
A pus drujbele pe pădurile Almăjului.
Sub fierul necruțător cad gemând,
Ca niște ostași bătrâni
Ce au apărat satele
De turci, de unguri, de austrieci, de nemți și de ruși
Cad secerați de mâna lacomă a veneticului.
Stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii.
În vaierul lor plâng strămoșii
Și se frânge un neam.
( Ion Marin Almăjan: „Amintiri despre țărani”, Ed. David Press Print)


***

24 noiem. 2013
Munților cu coama rară, nu lăsați straja să piară,
Dacă piere straja voastră, a pieri și țara noastră”( Gr. Leșe: Cântă cucu-n Bucovina)
De douăzeci de ani,  tâlharii pun ferăstraiele pe munții României. Piere straja munților, oameni buni!

***

17 nov. 2013
În această seară, la ora când scriu aceste însemnări, postul TV B1 transmite un reportaj din SUA despre exploatarea gazelor din șist. Sunt prezentate situații în care, în regiunea exploatării, apa de la robinet ia foc, este plină de mizerii, devine de nefolosit. În plus, animalele se îmbolnăvesc, caii, pisicile își pierd părul, copiii și oamenii adulți acuză dureri în zona abdominală, într-un cuvânt viața devine un iad/. La toate reclamațiile oamenilor, cei de la firma respectivă neagă, refuză dialogul, la fel autoritățile. Populația este condamnată la o existență de coșmar, se aduce apă, se cumpără de fapt, din oraș, cu sume mari, pentru animale, pentru gospodărie. În timp ce scriu, reportajul este prezentat mai departe. Încerc un sentiment de spaimă. Cu nici o oră înainte, pe un alt post de televiziune, vice-prim ministrul Dragnea declara cu nonșalanță, cu parșivenie, că toată propaganda împotriva exploatării gazelor de șist nu are nici un temei, că este plătită de cineva. Mă tem că oamenii aflați la putere, de genul acestui Dragnea, care nu știu de ce îmi amintește de Videanu, ei înșiși interesați sau cointeresați, vor declanșa și în România iadul. Oameni buni nu-i lăsați să facă acest lucru, căci urmările vor fi, după cum văd în reportaj, cumplite pentru noi și pentru frumoasa noastră Românie!!!

***

8 nov. 2013
Dacă ne referim în general la marea afacere a cuceririi centrului istoric al Timișoarei de clanurile țigănești, lista complicilor e departe de a fi completă. La primăriei se află o persoană foarte importantă care a fost vehiculată de unii și de alții drept complice, dar e încă în funcție și necercetată. Complici au fost și notarul Bucur (decedat), alți notari care au autentificat acte, certificate de moștenitori, fără să ceară originalele, alte documente doveditoare, judecători, funcționari de la Cartea Funciară care, în anii 90, ofereau țiganilor CF pentru o mie de mărci, măsluiau CF tot pentru sume importante și, nu în ultimă instanță, avocați care s-au pretat și se pretează la orice. Mă întreb, apropo de acești avocați  complici la atâtea  ticăloșii, dacă în cazul lor nu funcționează, nu probitatea profesională, ci respectul legii. Nu există nici o prevedere legală care să-i pedepsească pentru   această complicitate cu rufăcătorii, în numele câștigului lor bănesc?

***

31 oct. 2013
Sunt de părere că ar trebui să cerem Parlamentului României să-l declare pe Prințul Charles Cetățean de Onoare al României. Motivarea este simplă și temeinică. În timp ce mulți români, culți sau ignoranți, importanți sau fără însemnătate, dau năvală ca să spurce România și pe români în fața lumii, prințul Charles nu contenește să laude poporul român și România.

***

26 oct. 2013
Văd că a fost reprodusă o fotografie înfățișând cortegiul funerar al primarului C. Telbisz. Aș dori să vă informez că mormântul lui nu mai există, doar crucea mai era la momentul când am văzut-o eu.De altfel, multe din mormintele personalităților Timișoarei îngropate au dispărut, întrucât nu există nici o hotărâre de consiliu care să le apere din momentul în care nu mai au ... aparținători. În perioada în care am funcționat la Direcția petru Cultură, Culte și Patrimoniu am făcut o cercetare cu toate mormintele personalităților din Timișoara și am propus printr-o adresă oficială Primăriei și Consiliului local să hotărască atribuirea pe veci a acestor morminte celor înhumați în ele, iar îngrijirea lor să cadă în sarcina primăriei, așa cum se întâmplă în toate marile cimitire ale Europei. Cererea mea a fost respinsă, pe motivul că ar costa bani pe care primăria nu era dispusă să-i dea. Am reiterat propunerea noului primar,d-lui Robu, de data acesta ca persoană particular, Să vedem dacă printre multele și bunele sale proiecte găsește loc și acestuia care n-ar cere cine știe ce eforturi, nici financiare, nici fizice.

***

23 oct. 2013
Printre personalitățile mari care s-au născut sau au trăit și și-au adus contribuția la dezvoltarea vieții culturale, artistice, științifice, economice, a Timișoarei se numără și compozitorul Eugern Cuteanu. Suitele sale românești (I;II-Rustica,III ) poemul eroic „Sarmizegetusa”) creațiile vocal-simfonice, de muzică de cameră, corală și vocală îl situează pe Cuteanu printre cei mai de seamă muzicieni români. Ca atare, cred că ar trebui să-și găsească locul pe Aleea personalităților, alături de Ion Românu și Nicolae Boboc iar compozițiile sale să fie oferite, de către Filarmonica Banatul, cu mai multă asiduitate timișorenilor. Prețuindu-ne valorile, ne respectăm pe noi înșine.

***

8 oct.  2013
Îmi plac aceste versuri:
„Rodila me jedna stara
bez bogastva i bez para
To je jena srca jaka...
to je liudi, moia Maika”
sau,
 în traducere:
M-a născut o bătrânică
fără bogății și fără bani
acesta e femeia cu inimă tare...
acesta e, lume, Maica mea.

***

5 oct. 2013
Este pentru a doua oară că sunt sunat de aceeași persoană feminină, cu nume și accent maghiar, și care mă întreabă dacă în familia mea se vorbește maghiară. Prima dată i-am răspuns că soția știe ungurește. De data aceasta mi-am permis s-o întreb în ce scop face acest sondaj și s-a retras rapid, fără nici un cuvânt de salut. Modalitatea acesta de iscodire mi se pare de rău augur. Nu știu de ce. Mai ales aici, la Timișoara și în general în Banat, asemenea sondaje sunt cred eu deplasate. Vorbim sau înțelegem mai multe limbi ale celor ce trăiesc alături de noi, fără să facem din aceasta un caz și fără să ni se pară un fapt ieșit din comun. Este, cred eu, normalitatea noastră, specificul nostru, al Banatului și sper din toată inima că nu există forțe, organizații, indivizi care caută să ne tulbure această exemplară comuniune.Dacă sunt, riposta este una: vade in retro...

***

1 oct. 2013
Ce fain sună cântarea acesta de acum aproape două sute de ani:
„Sus din ceruri, peste deal
Avram Iancu din Ardeal
Strigă tare către toți
Nu v-ați săturat de hoți?”

Întrebarea este actuală și astăzi poate mai abitir decât în vremea Iancului. Acum hoții bântuie o țară întreagă, nu doar Ardealul. Merci, frate Lucian Marina de peste Dunăre.

***

30 sept. 2013
„În timpul lui Perlas, în anul 1768, Iosif II, sub numele grof. Falkenstein, vine în Timișoara și poposește în casa contelui Perlas. Cu ocazia acestei vizite, Iosif II constată starea îngrozitoare și degradantă, că pe piața din Timișoara se pot cumpăra oameni. Toți hoții și criminalii, răufăcătorii din Viena și din provinciile austriece, erau exilați în părțile Banatului. Aduși aici, după o judecată sumară, unii erau întemnițați, unii expuși în târg, de unde oricine îi putea lua gratuit. Cei care nu erau luați de nimeni, erau urcați în trăsurile autorităților, duși în locuri necunoscute, în Banat, și lăsați în voia lor (din „Timișoara, monografie istorică” de dr. Nicolae Ilieșiu)

Prin urmare, e dificil de știut (în pofida originii daco-romane a poporului nostru) fiecare din noi, din cine se trage...

***

28 sept. 2013
Abia acum ni se dezvăluie situația catastrofală a bogățiilor subpământene ale României, lăsate de izbeliște de Statul Român, prin reprezentanții lui ticăloșiți și, mai apoi, vându-te pe nimic lupilor de aiurea care au pândit de mult sfâșierea oiței mioritice. Vă aduceți aminte de sloganul Alianței civice și al coalițilo ei; „nu ne vindem țara ” ce era clamat în batjocură pe toate zidurile și în toate locurile publice, prin mass-media, ca replică la atitudinea patrioților români. Atunci n-am vândut-o, am pregătit bogățiile țării, industria, pământul, să le dăm de pomană, pe un dolar sau un euro. Lista celor ce sunt responsabili de dezastrul țării începe cu Ion Iliescu și Petre Roman și se continuă cu Emil Constantinescu (geolog!!!), cu Băsescu, partizanul înfocat al vinderii Roșiei Montane pe 30 de arginți, ajungând (ceea ce n-aș fi crezut în ruptul capului), la actualul prim-ministru. N-am spațiu suficient aici să enumăr pe toți cei ce sunt responsabili de dezastrul țării și nu cred că am avea destule pușcării care să-i cuprindă pe toți. Trădători de țară, ucigași ai ființei vii a României, iude, blestemații aceștia ar trebui trași la răspundere, puși să plătească din greu. Dar cine s-o facă?
 Ce forță ar putea scutura țara de acești șobolani, oprind jaful?! Scriind acestea,
simt în spatele meu iudele acuzându-mă de ne-europenism, de naționalism, de promovarea unor idei potrivnice cooperării internaționale cu potentați și firme străine.
Nici vorbă de așa-ceva! Orice cooperare trebuie să aibă la temelia ei interesul țării, mai apoi relația cu străinul. Fără căciuleală. Cu demnitate. Auziți? Cu demnitate
!


***

23 sept. 2013
Ne temem, și pe bună dreptate, de cianura care ar putea distruge Roșia Montană și, mai apoi, ar putea otrăvi o mare parte din Ardeal și probabil din alte zone ale acestei părți a Europei. Nu ne temem, deși ar trebui să ne temem, de „cianura” politică a României.Din 1990,
Cianura” politică românească a otrăvit viața publică, a pulverizat economia, învățământul, cultura etc.
Ca să vindecăm țara ar trebui să punem capăt acestei otrăvi, să ne curățăm de toată spurcăciunea ce acoperă viața noastră, mințile noastre, demnitatea noastră de oameni și de țară.
Până mai lunile trecute îmi pierdusem speranța că societatea românească mai are forță să-și revină. Acum pâlpâie în sufletul meu speranța unui reviriment, a unei renașteri născută de tinerii aflați în stradă. Să le dea Dumnezeu tărie să reziste până la capăt și izbândă !

***

18 sept. 2013
Nu fac parte din partidul d-lui primar Robu (și din nici un alt partid), nu sunt nici partizan politic al d-lui primar, nici nu am vreo cumetrie cu dânsul, și totuși simt impulsul de a-l lăuda, întrucât mie mi se pare că, spre deosebire de predecesorul său, Gh. Ciuhandu, d-l Robu a declanșat o adevărată campanie de modernizare a Timișoarei, frumosul nostru municipiu ce a „băltit” decenii de-a rândul într-un nefericit provincialism. Dacă la acest avânt de modernizare stradală, se vor adăuga altele privind restaurarea imobilelor de patrimoniu, revigorarea și plasarea într-o modernitate valorică a instituțiilor artistice, culturale, dacă vor reînvia câteva din firmele (fabricile) pentru care Timișoara a fost cunoscută și apreciată în Europa și chiar dincolo de hotarele acesteia, cred că Timișoara va fi nu doar capitală culturală europeană , ci și una dintre așezările frumoase și făloase (pe bune!) din Europa de Mijloc .

***

16 sept. 2013
Într-o publicație locală al cărei nume n-am să-l scriu, întrucât nu doresc să-mi supăr foștii colegi(câți au mau rămas!), dl. Marius Horescu încearcă să dezvăluie situația cunoașterii limbilor străine în România, comparând-o cu alte țări europene. Comparație din care nu ieșim prea bine. Împărtășesc părerea d-lui autor conform căreia:barbarizând limba proprie, e greu s-o vorbești, ca la carte, pe cea a lui Votaire...”.
Jelind neștiința noastră în limbi străine, Îmi amintesc o veche glumă despre cei doi olteni care stau pe margine drumului și în dreptul lor se oprește o limuzină din care coboară un domn ,pe vremea aceea din limuzină coborau domni, astăzi..., care li se adresează în câteva limbi străine. Oltenii noștri tac. Când domnul pleacă, unul din olteni zice: ai văzut câte limbi străine știa domnul? Celălalt răspunde: și la ce i-a folosit?) d-l autor scrie că în țară „lumea continuă să se uite pătrat când aude de dressing ori hayr-stilist, dovadă că e mult până departe”.

Înțelegând, că dacă nu ai habar ce înseamnă dressing ori hayr-stilist, sunt inclus în categoria celor înapoiați, îmi fac mea culpa și jelesc , la rându-mi biata noastră înapoiere culturală...

***

5 sept. 2013
O expresie care mi-a plăcut și pe care am accepptat-o cu mâhnire, având în vedere că într-o parte a vieții mele am făcut parte, am crezut chiar, în misiunea presei, se datorează Adrianei Nica. Ea numește, foarte expresiv, presa, ca pe cel mai periculos maidanez. Altădată am scris eu însumi despre rolul nefast pe care l-a avut și îl au, cu tot mai multă violență televiziunile, în primul rând. Aflate sub comanda unor firme transnaționale, a unor grupări de interese economice, politice și chiar strategice, televiziunile aruncă zilnic, asupra unei populații descumpănite, bulversate, valuri de noroi, de ură, de minciună, incitând la violență, la atitudini și acte malefice, creatoare de vrajbă și de neantizare a temeliilor societății românești și, în ultimă instanță, a României.

***

3 sept. 2013
Am trăit aseară o mare amărăciune, întrucât mi-am dat seama că toate televiziunile românești sau aproape toate sunt sub semnul interesului necurat pentru lucrările de la Roșia Montană. M-am întrebat dacă nu cumva sunt anormal, dacă nu sunt dominat de ceea ce, un gargaragiu, specialis în tot și în toate, abonat la emisiunile la Antenei 3, numea naționalismul economic și geografic, aberantă categorisire a naționalismului pe compartimente. Naționalismul este unul singur, maciste, incumbând iubirea de propria-ți națiune și nu este obligatoriu ca această iubire să conțină dispreț, desconsiderare pentru alte națiuni.
M-aș bucura ca Parlamentul să respingă propunerea guvernului de începerea lucrărilor la Roșia Montană. M-aș bucura dacă guvernul ar găsi o formulă de cumpărare, (cu 600 milioane de dolari, se spune) a firmei și găsirea modalităților de exploatare, de către Statul Român, a zăcămintelor de la Roșia Montană. Să rămână bogățiile Țării în Țară, pentru avantajul și progresul ei.

***

1 sept. 2013
Președintele Traian Băsescu nu trebuia să spună că este nevoie de o cedare masivă de suveranitate, pentru a se înfăptui Satele Unite ale Europei, întrucât ceea ce a făcut dumnealui în anii în care a fost în capul sau pe capul țării, toate acțiunile pe care le-a demarat sau le-a sugerat au fost de natură să aducă atingere, să slăbească suveranitatea României. Promovarea lui Laszlo Tokes în Parlamentul European, pare-mi-se chiar în conducerea acestuia, decorarea, cu cea mai înaltă distincție a acestui dușman crâncen al românilor și integrității României este doar un minim exemplu. Nici cumetria lui Băsescu cu țiganii nu este doar un semn al prețuirii sale pentru alteritate, ci tot un plan diabolic pus la cale de către miliardarul Soros de transformare a unei părți din România într-un „regat al țiganilor” De aici și înverșunarea țiganilor de la Costești pentru regii autodeclarați, un fel de comedie pe care doar Budai Dleanu, în „Țiganiada” sa, o poate egala.
Insistența cu care Băsescu a cerut și mai cere încă demararea criminalelor extracții de la Roșia Montană urmărește tot distrugerea sau măcar slăbirea suveranității naționale. Și exemplele ar putea continua. Himera Statelor Unite ale Europei este un vis care nu s-a născut în mintea lui Băsescu, ci a fost împărtășit de Bălcescu și mai apoi de bănățeanul A.C. Popovici în celebra lui lucrare „Statele Unite ale Austriei Mari”,( iar la un moment dat Ungaria și Bulgaria, amenințate cu dispariția, au cerut regelui Carol I unirea cu România). Dar cei de atunci vedeau, în asemenea uniuni statale, scoaterea Țărilor Românești de sub robia Turciei, Rusiei sau Ungariei.Acum însă nu suntem în situația unor țări separate, ci a unui Stat Român, pentru a cărui înfăptuire și unitate s-au dat jertfe mari, cel puțin în două războaie, ca să nu mai vorbim de martirii schingiuiți și omorâți prin închisori.
Fie și numai pentru jerfa acestora, pentru miile de ostași căzuți la Plevna, Vidin, la Mărăști, Mărășești, Oituz, ideea ticăloasă a președintelui Băsescu ar trebui incriminată, combătută și cel ce o vehiculează trimis în fața instanțelor de judecată.




Ion Marin Almăjan