Gânduri despre lumea de azi (6)

18 aprilie 2017

Tot ceea ce scriu aici, din când în când, sunt doar opiniile mele. Nu am pretenția absurdă ca să le împărtășiți cu toții, nici să mă aplaudați ca să-mi întrețineți buna dispoziție, orgoliul. Căci, și acum am să-l citez , spre neplăcerea unora dintre dv- pe Sorin Grindeanu care, ieri, mărturisea, că se conduce în viață după unul din principiile bază ale bănățenilor din Valea Almăjului, unde Grindeanu a copilărit la bunicii dinspre mamă, TEAMA DE RIDICOL. Vă mai împărtășeam și altădată că bunicul meu Călin, Dumnezeu să-l ierte, era de neclintit când era vorba de aceste principii. Copil fiind, mă smiorcăiam, mă băunam, cum ar fi zis Marius Munteanu, cel mai mare poet în grai al nostru, cerând permisiunea de a face nu știu ce lucru. Răspunsul lui era: „ba” Și dacă întrebam de ce? zicea: NU SE CADE. Însemna că nu-i frumos, că satul nu admitea așa ceva, că era rușine în fața celorlalți, dacă vreți pe domnește, era teama de ridicol, în ultimă instanță. În ce mă privește, m-am ferit, cât am putut de mult,în cursul vieții, să cad în ridicol, am fost obsedat de a nu cădea în ridicol. Vă imaginați ce sentimente trăiesc văzând lumea noastră, mai cu seamă cea politică, care se bălăcește în ridicol, cu o poftă și o plăcere de necuprins. Și ca să nu fiu acuzat iarăși că generalizez, scriu: o mare parte a ei. Voie bună să aveți.

*

15 aprilie 2017

Bănățenii mei dragi, ați văzut cum se pregătesc maramureșenii, de Paști, pentru oaspeți din lumea întreagă? De parcă ar aștepta goști din familii imperiale. Bravo lor! Înseamnă că au învățat câte ceva umblând prin Europa. Ce păcat că noi, bănățenii, scriu cu tristețe, am rămas la bătaia cu pumnul în piept..
Hristos A înviat, cu Moartea pe Moarte călcând... Să fiți fericiți împreună cu cei dragi, dar și cu noi ceilalți.

*

13 aprilie 2017

Am văzut undeva pe această pagină, niște copii care se dădeau pe un tobogan, ajungând în balta de noroi făcută de ploaia deasă de primăvară. Erau atât de fericiți. Și mi-am amintit de o istorioară care povestea că de la ferestra palatului, micul rege al Romei, cum fusese supranumit copilul lui Bonaparte, se uita la niște copii ce se jucau fericiți în noroi. Și începe să plângă. Împăratul îl găsește plângând și îl întreabă: „de ce plânge micul rege al Romei?” Copilul întinde mâna spre stradă și-i răspunde: „aș vrea să merg și să mă rostogolesc în acel noroi frumos.Belle boue- noroi frumos! Așa-i că e extraordinară copilăria? Bineînțeles nu a fiilor de regi și împărați.

*

10 aprilie 2017

Nu știu din ce motiv, astăzi am simțit brusc mirosul de neegalat, după gustul meu, al Bujorului alb din grădina bunicilor mei, înflorit tocmai în preajma Paștelor. După rugăminți insistente, bunica se îndura să-mi taie un fir din tufa ce creștea în voie, în obor. Îl primeam cu sfiiciune, ca pe o ființă vie,îi apropiam petalele pure, moi , ca o adiere de vânt, de obraz și mă lăsam îmbătat de miros. Astfel că multe vreme, și azi s-a repetat acest fapt miraculos, bujorul alb, cu mirosul lui îngeresc, îmi evoca Paștele, în deplinătatea tainică de atunci. Să aveți o săptămână binecuvântată!

 *

9 aprilie 2017

Am fost la utrenie, apoi la liturghie, în această luminoasă sărbătoare, în cea mai veche biserică ortodoxă din Timișoara  (1784) ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului. De obicei, biserica este plină, dar astăzi, de Florii, a fost plină și avlia  (curtea) bisericii. Au slujit părintele Ioan Petraș, poet de aleasă spiță, care a prezentat și o subtilă și mișcătoare predică pe tema „Cinei cea de taină”, păr. paroh Niculescu, păr. Pavel Râncu și păr. Pavel Coruț. Printr-o baie de soare, m-am întors acasă, cu sălcii sfințite și, conform unei vechi datine, am „bătut-o” cu ele peste spate pe soție, pentru a alunga durerile provocate de reumatism, de care, la vârsta noastră, nu ducem lipsă. Sper că ați avut o zi voiasă, cu bucurii mai mici sau mai mari, toate Florinele, Floricile, Florinii, Zambile, Iglici etc, dar și ceilalți prieteni neînfloriți încă. Dumnezeu să vă ocrotească.

*

8 aprilie 2017

Citesc într-un ziar cărășan că de Sfântul Gheorghe, când se sărbătorește hramul Bisericii Episcopale de la Caransebeș, la invitația PS Lucian, ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, va face o vizită la Caransebeș, de unde,spune știrea, va fi dus la Teatrul vechi din Oravița.Foarte bine că ministru vede cel mai vechi teatru din România. Dar, mă întreb eu, de ce n-ar vedea ministrul și starea jalnică în care au ajuns Băile Herculane, clădirile de patrimoniu atât de prețuite cândva în toată Europa centrală. Poate că, văzându-le, îi va veni ideea firească să alcătuiască un plan de salvare a lor, cu bani europeni. Și dacă tot e oaspete al cărășenilor ministrul Vulpescu, de ce nu ar fi învitat să parcurgă cu trenul de la Oravița la Anina, pe cea mai veche linie ferată din țară, nu București -Giurgiu, cum se tot afirmă pe la televiziunile bucureștene, ca dl ministru să constate, de visu, frumusețea apeductelor, a naturii înconjurătoare, unicitatea traseului în această parte de lume. Iar la final, să promoveze propunerea de declarare a ei ca monument aflat sub protecția UNESCO ? Rog colegii din presa cărășană să facă un pic de tam-tam în jurul acestor probleme, determinând Consiliul județean, Direcția de cultură Caraș-Severin și pe Prea Sfințitul Lucian , pe care îl știu cu o mare deschidere spre cultură, să invite ministrul măcar la aceste monumente, dacă nu și la altele din județ, care au nevoie de sprijinul său cât mai grabnic.

*

6 aprilie 2017

Gh.Falcă primarul Aradului, i-a cerut lui Soros să vină la Arad cu tot cu Universitatea de studii central- europene alungată de la Budapesta, aud la Radio România. Sunt foarte supărat că primarului nostru nu i-a venit această idee. Cred că Timișoara a dat destule dovezi că ar merita această favoare.

*

30 martie 2017

Astăzi îmi propun să vă povestesc o întâmplare oarecum amuzantă. Se petrecea tot prin anii 79-82, precis nu mai țin minte, la ultimul congres național al scriitorilor. Ultimul, întrucât de atunci Ceaușescu nu a mai dorit să audă de scriitori. Sala Palatului a fost martoră a unor intervenții din partea scriitorilor, violente, după ce Dumitru Popescu zis Dumnezeu, secretar cu propaganda al CC a îndrăznit să ne spună, de la tribună, să ne curățim Grajdurile lui Augias. Jigniți și înfuriați,scriitorii au propus un fel de ultimatum adresat conducerii partidului, în 33 de puncte. Atât de dure, încât mi s-a zburlit părul pe cap. Din păcate, despre acest ultimatum nu se vorbește și nu s-a vorbit, după 1989. S-a vorbit însă de lașitatea și de colaboraționismul scriitorilor, că așa le convenea celor conduși de Monica Lovinescu et company. Partea amuzantă... În fiecare pauză, mergeam cu Horia Pătrașcu, D-zeu să-l ierte, după al cărui scenariu s-a făcut filmul Reconstituirea, un moment de răscruce în cinematografia noastră, la Salonul spaniol, unde beam câte o votcă, eu, el după poftă.. La întoarcere, la ușa palatului, înaintea noastră mergea o doamnă în vârstă, elegantă și ocoșă. Când a ajuns în dreptul securistului care păzea intrarea, acesta a avut o reacție necontrolată, a zis un „Să trăiți” milităros. Doamna l-a fulgerat cu privirea și și-a văzut de drum. Eu și cu Horia, ne-am pus pe un râs homeric.Bănuiam noi că printre vecinii din sală sunt și ofițeri de securitate, dar deghizați într-o respectabilă doamnă era totuși o nostimadă.

 *

29 martie 2017

Am citit declarația unuia din comandanții care au răspuns de zborul helicopterului ce i-a luat pe Ceaușești de pe acoperișul CC, conform căreia, la Otopeni, erau așteptați de un avion care urma să-i ducă în Iran. Dar, pe respectiva direcție, Elena și-a amintit că a uitat punga cu diamante artificiale probabil primite de la Fabrica din Timișoara. Devierea de la ruta stabilită a dat totul peste cap și a decis soarta celor doi.Mă întreb dacă atât de robit a fost Nicolae de nevastă, încât s-a supus capriciului ei, riscând totul?
În 1980 am fost convocat, în calitate de director de editură , la întâlnirea unui grup de scriitori cu conducătorii. M-au așezat la o masă chiar vizavi de ei doi. Când el punea întrebări, Lenuța se băga cu clonțul și la un moment dat, înfuriat, el i-a zis: „taci fă că eu am întrebat”, Puțin mai târziu, Blandiana a cerut să se reducă exportul de hârtie , ca să se poată da tiraje mai mari cărților de poezie, ceea ce a înfuriat-o pe Leanța, și-a boțit carnetul de însemnări și a dat cu el de masă, zicând destul de tare:: „ne învață asta pe noi ce-i poezia”. M-am abținut din răsputeri să nu izbucnesc în râs, ca să nu dau de belea

28 martie 2017

Mi-a dispărut textul postat mai înainte despre Monumentul eroilor apărători ai Timișoarei, plasat în Calea Șagului.Depășind faza de entuziasm mânios inculcată de prietenul meu actorul Vl. Jurăscu, am consultat Albumul cu monumentele dedicate eroilor din primul și al doilea război din județul Timiș, realizat de Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu în 2004, director executiv, subsemnatul. Chiar pe coperta albumului este frumos plasat monumentul măestrit conceput și lucrat de sculptorul Victor Gaga. Rotundul feței este o gaură neagră, fără ochi, nas și gură, terminat cu o cască. Dacă din concepție nu a avut ochi, gură, nas, probabil că sculptorul a dorit să sugereze anonimitatea celor căzuți la datorie. Vă cer scuze tuturor pentru prezumtiva mea eroare.

*

27 martie 2017

Sunt mulți care îl înjură pe dr. Petru Groza. Am să vă ofer un citat din cartea lui Ștefan Andrei,intelectual iubitor de literatură și de artă, fost lider comunist, ministru de externe al României, intitulată „Din frac în zeghe”: De la Bodnaraș am aflat că încă de la prima întâlnire, când conducătorii comuniști i-au propus să fie desemnat ca prim -ministru, Groza a pus înainte de toate două condiții; să-l consulte în prealabil pe Iuliu Maniu(...) și să obțină asigurări din partea Uniunii Sovietice că, după instalarea guvernului său, va fi urgent instaurată admnistrația româneacă în Transilvania de nord (...) Și Bodnăraș mi-a spus că așa cum conducătorii comuniști l-au prevenit pe Groza, Maniu l-a sfătuit să nu accepte colaborarea cu comuniștii, că aceștia nu ies din cuvântul sovieticilor și nu servesc interesul național, că va fi comprmis și să țină seama că are un nume cunoscut și apreciat în Ardeal și în România, că are copii care îi poartă și-i vor purta numele.În final Groza i-a replicat lui Maniu că dacă va obține de la Stalin asigurarea instaurării admnistrației românești și în Transilvania de nord, el, ca ardelean, consideră că merită să facă acest sacrificiu iar în ce-i privește pe copii, dacă le va fi rușine să poarte numele său, n-au decât să-l schimbe .” Copiilor săi nu le-a fost rușine cu numele părintelui. L-au purtat cu cinste, până la moarte.Pe una dintre fiice, d-na Broșteanu , care mi-a fost vecină, am cunoscut-o bine. Persoană admirabilă. Ce părere aveți despre dr. Petru Groza, a fost un bun ardelan și bun român?

*

25 martie 2017

Aud de câțiva ani, la televiziuni, date despe jaful ce se produce zilnic în munții României. Ni se arată chiar zone sluțite de demența , lăcomia barbară a cetățenilor hoți și a firmelor mai hoațe care rad pur și simplu. sluțind frumoșii noștri munți, producând în acest fel mari pagube viitoare zonelor, așezărilor din arealul respectiv: inundații, secete, alunecări de teren.Dacă aș avea putere aș striga cu voce supranaturală să se audă până la Palatul Victoriei și la Palatul Cotroceni: Opriți jaful, tăierea pădurii! Dincolo de dezastrul ce se produce acum și în viitor, mie mi se pare că fiecare arbore doborât este o lovitură în sufletul nostru, al celor care am rămas credincioși fratelui și ocrotitorului nostru în vremuri rele - CODRUL.

*

17 martie 2017

Ieri, în Sala barocă a Muzeului de Artă s-a lansat monografia-jurnal a fostului primar al Timișoarei Josef Geml ( 1914-1919) în traducerea românească a d-nei Marlene Heckmann Negrescu, apărută la Editura cosmopolitanart. Este prezentată, cu lux de amănunte, și firește cu oarecare spirit filomaghiar, (primarul Geml, deși șvab de la Recaș vedea realitatea prin ochiul stăpânirii), Timișoara între anii 1870-1919, un oraș aflat, ca întregul Banat, sub stăpânire ungurească, (vremea legilor contelui Appony) multilingvist, limba oficială fiind cea maghiară, multicultural, în principal însă maghiaro-german. Ediția beneficiază de o grafică excelentă, fotografii și reproduceri realizate de Walter Konschintzky, jurnalist și fotoreporter care trăiește în Germania

*

13 martie 2017

Încep să cred că România devine, cu fiecare zi, o țară de neguvernat. Scriu aceasta cu îngrijorare și cu spaimă. Să mă explic. Ministrul justiției, de data acesta un specialist, membru al Comisiei de la Veneția, declară că va analiza activitatea procurorului general și a procurorului șef al DNA. După acesta va decide ce măsuri va lua. Deci, ministrul justiției, cel care, așa cum a declarat, are în fișa postului dreptul și datoria să-i numească și să-i revoce pe cei doi, face această declarație prudentă. Răspund cei doi, hotărâți, că revocarea lor din funcție nu intră în atribuțiile ministrului, ci ale Consiuliului superior al magistraților. Ce va urma? Demonstrații în stradă, bătălii în declarații, intervenția SUA, a ONU sau a NATO? În această atmosferă se mai poate guverna? Se mai pot pune în practică obiectivele planului de guvernare? Ce se va întâmpla cu România? Cu noi toți?

*

9 martie 2017

Eu am început prima bardacă... Vă spun când oi termina-o pe cea de a 44-a. În memoria sființilor mucenici. Prosit.

*

8 martie 2017

Primăvara acesta se dovedește deosebit de capricioasă.Nu am să fac nici un fel de analogie între ea și ființa cea mai iubită a noastră, a bărbaților lumii- Femeia-mamă, soție, soră, iubită și parteneră de muncă. Însă, fiindcă astăzi se spune că este Ziua internațională a Femeii, deși ( fără iezuitism) ziua ei ar trebui să fie mereu, am să vă doresc și eu sănătate, bucurii fără număr și fericire.Dumnezeu să vă ocrotească mai ales acolo unde doar el o poate face. La mulți ani!

*

4 martie 2017

„Primăvara-i muma noastră/ cresc urzicele pe coastă...”, bătrână cântare bănățeană.

*

1 martie 2017

Ca unul care face parte din generația gurilor fără dinți, cu admirație și respect, vă dăruiesc un Mărțișor din tot sufletul și vă ureaz să aveți o primăvară minunată. Să nu uitați, azi bem toți un pahar de vin roșu, în cinstea Dumneavoastră și ca să avem belșug în casă, cum zice parvila bătrână. Sus paharul Doamnelor și domnilor!.

*

25 februarie 2017

De oarecare vreme mă presează ideea de a scrie despre denunț. După cum bine știți, denunțul a funcționat chiar și în timpul revoluției franceze, pe baza lui fiind trimiși cetățenii la ghilotină, dar și în societățile totalitare de mai încoace ( Rusia bolșevică, Germania hitleristă etc). În anii 50, un denunț, un simplu denunț te trimitea la canalul Dunăre-Marea Neagră sau în închisori.În morala creștină denunțul este considerat ca un gest degradant, pentru cel care îl practică.Pe vremea când eram școlar pârâciosul era tratat cu dispreț de ceilalți copii și ocolit.
Constat, iubiți prieteni, că de o vreme, în scumpa noastră patrie, denunțul a ajuns să aibă mare preț. în fața- cui credeți?( faceți-vă cruce și scuipați-vă în sân”) În fața organului de urmărire penală. Mergând mai departe, cu cinismul și lipsa de morală, li se acordă denunțătorilor, ei înșiși înși care au încălcat legea, clemență, reduceri de pedeapsă etc.Vă întreb pe dv. , poate eu sunt un depășit, in zaharisit, a ajuns denunțul o prevedere legală, este el prevăzut în Constituție sau în vreuna din legile aprobate de Parlament?

*

23 februarie 2017

Astăzi am avut parte de două importante manifestări culturale și de artă.Prima s-a desfășurat la Clubul Universității de Medicină unde a fost lansată o elegantă ediția doua a monografiei-jurnal al regretatului medic psihiatru Radu Ricman, dedicată Spitalului de psihiatrie din Gătaia, în care și-au găsit refugiul, înainte de 89, personalități ale culturii și literaturii române: LIIceanu, Pleșu, Luiza Maria Cristescu, Ioan T. Morar, Damian Ureche, Laurențiu Cerneț, IOn Maxim și alții. După aceea, la Muzeul de Artă a avut loc vernisaul expoziției pictorului Viorel Toma, unul din reprezentanții de frunte ai creației plastice din această zonă, Expoziția este cu adevărat un regal, tablourile maestrului impresionând prin forța expresiei, aerul de noblețe pe care îl respiră fiecare tablou.

*

17 februarie 2017

De o vreme mă bântuie o întrebarea: ce s-a întâmplat cu generația tânără masculină de simte nevoia să-și ascundă obrazul sub barbă? Știu că unii vor răspunde. ca să pară mai virilă. Bun. Atunci vă întreb cum vi se par fotbaliștii care au prins acest nărav și care ,în chiloți și tricou arată, după opinia mea,ca niște țapi în peroada de rut? Acum cincizeci de ani, intrarea pe terenul de fotbal a unui bărbos ar fi însemnat un sacrilegiu.

 *

14 februarie 2017

Dacă ieri v-am reținut atenția cu o carte de poezie, astăzi intenționez să vă semnalez o frumoasă apariție edititorială  (Editura Cosmopolitan Art) cu titlul Vechea Timișoară, o monografie datorată lui Josef Geml, primar al fostului oraș liber regesc, în perioada 1914-1919, șvab după părinți, din Recaș, maghiarizat și maghiarofil, dar nu excesiv. Cartea cuprinde o descriere amănunțită, colorată, a cartierelor Timișoarei, până la primul război, autorul folosind încă vechea terminologie a străzilor, fabricilor, restaurantelor, cafenelelor etc. ceea ce amplifică curiozitatea și interesul cititorului. Traducerea din maghiară aparține scriitoarei Marlen Heckmann Negrescu.

*

13 februarie 2017

A apărut un frumos, grafic, și mustos, ideatic, volum semnat de poetul reșițean și doclinian Octavian Doclin, intitulat Sărbătorile. Mi s-au lipit de suflet două versuri pe care mi le asum cu bucurie.„M-am născut într-un sălaș/ La lumină de lămpaș”

*

11 februarie 2017

Vă sfătuiesc să citiți pe New Active articolul formidabil publicat în „Vișegrad Post”, sub semnătura lui Modeste Schwartz ,intitulat: „Cum se vede la Vișegrad revoluția anti-PSD de la București împotriva unui guvern care încearcă să schimbe , unilateral, statutul de colonie al României”

Actrița Oana Pellea scrie că ceea ce se întîâmplă astăzi în România este o luptă între oamenii cinstiți și hoți.A împărți societatea românească în două categorii diametral opuse este fie semnul idioțeniei, fie al ticăloșiei, cred eu

*

6 februarie 2017

La noi sânt codri verzi de brad/ Și câmpuri de mătase/ La noi atâția fluturi sânt/ Și-atâta jale-n casă...”( Octavian Goga)

*

3 februarie 2017

Am auzit un zvon cutremurător care spune că Duminică 100..000 de cetățeni demonstranți vor lua cu asalt guvernul. Doamne ferește să fie așa. Asta ar însemna sfârșitul României. Sper din tot sufletul că e doar un zvon și că nebunia românească, întreținută de cei interesați, nu va avea asemenea catastrofal rezultat-distrugerea țării.

*

1 februarie 2017

HAI SĂ DĂM URĂ CU URĂ, CEI CU INIMA „ROMÂNĂ”, SĂ JUCĂM HORA MÂNIEI, PE SPINAREA ROMÂNIEI !!!

.....

Buboiul, d-le. În România crește, se dezvoltă de mult, un buboi. Mă tem că atunci când se va sparge va otrăvi totul: ape, animale, munții, copii, păsările și sufletele rămase necontaminate. Și va spurca obrazul României pentru mult timp.

*

31 ianuarie 2017

Mie ministrul de justiție îmi seamănă, să mă ierte pentru ce scriu, a președinte de CAP. De altfel așa a și procedat în cazul ordonanțelor cu pricina. Nu pricep, nici în ruptul capului, de ce nu le-a făcut cunoscute dintru început românilor. Punct, cu punct. Dacă le cunoșteau, mulți dintre potrivnici, dintre cei ce protestează în stradă, nu s-ar bâlbâi, afirmând tot felul de lucruri închipuite. Și poate mulți , cu excepția membrilor unor partide din opoziție și a unora plătiți de nu știu cine, ar fi plecat acasă. Indubitabiil, populația României traversează un moment de bolșevism. Ura clocotește în inimile și mințile oamenilor. Cine nu e cu noi, nu împărtășește opinia noastră, e împotriva noastră, e dușmanul nostru de moarte. Am auzit glasuri din mulțime trimițându-i pe psd-iști la stuf. Deci la un nou canal București- Marea Neagră. Să moară acolo, să piară. Vi se pare normal? Vi se pare creștinește? Vi se pare că suntem europeni?

*

29 ianuarie 2017

Vă mai amintiți povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă? Dar de cele două femei care plângeau cu disperare că drobul de sare ar putea cădea de pe poliță peste copilul care fusese așezat în leagăn fix sub acea poliță?
Mie povestea acesta cu tâlc care dovedește prostia omenească (parcă așa se cheamă povestirea lui Creangă) mi se pare că are oarecari similitudini cu ceea ce se petrece de o vreme în viața noastră politică. Vă las pe dumneavoastră să stabiliți cine e copilul, cine drobul de sare și mai ales cine sunt cele două proaste. Noapte bună.

***

24 ianuarie 2017

Puteți să-mi spuneți din ce motiv unii dintre scriitorii candidați perpetuu la Premiul Nobel, de genul d-lui Büchermann, alias Cărtărăscu, sunt atât de încrâncenați și folosesc un limbaj de cea mai joasă speță, când e vorba de stânga politică? Statul de drept, democratic, nu presupune pluripartidismul, posibilitatea ca electoratul să-și exprima voința? Pe lozinca nu știu cui, clip promovat chiar în această pagină, scrie „Vom arde țara” numai să piară pds-iști? Ca și cum țara ar fi a unuia sau altuia, cumpărată sau moștenită, câștigată la ruletă. Mie mi se pare că avem nevoie de mai multă rațiune, de mai mult bun simț, de mai multă grijă și înțelegere pentru soarta acestei țări. Noi, cei de astăzi, putem dispărea și vom dispărea când ne va veni rândul fiecăruia, principal este să avem grijă ca România să supravețuiască, pentru totdeauna..

 ***

21 ianuarie 2017

Am urmărit și eu, ca și dumneavoastră, ceremonia urcării pe tron a primului om al lumii, D. Trump. Am asistat cu greață la presupunerile, sugestiile, atacurile fățișe ale celor care, din 1990 încoace și-au făcut o profesiune de credință din zguduirea țării, vizavi de sumele cu care s-au deplasat Dragnea și Grindeanu la New-York . Nu voi să știu cine sunt și ce urmăresc, dacă sunt plătiți, dacă o fac din interese mai subtile, dacă sunt în slujba cuiva sau doar atât îi duce capul. E sigur că sunt aceiași care manevrează strada, tulburând-o în numele principiilor democratice. Mă tem că nici unul dintre aceștia nu-și pune întrebarea, ce se va putea întâmpla cu România în noile condiții internaționale? Va fi Trump de partea noastră, cum au sperat Dragnea și Grindeanu, când s-au dus la instalare, sau se va spăla pe mâini și ne va lăsa la voia Rusiei și a Ungariei, măcar două din țările care nu se sfiesc să-și declare pofta la o bucată de pământ din România. Nu spunea Dodon, omul rușilor din fruntea Republicii Moldova, că jumătate din România e pământ moldovenesc și cealaltă jumătate aparține Ungariei?!
Ar trebui să ne întrebăm ce am făcut noi, de douzeci și cinci de ani încoace, ca să ne asigurăm vecini pașnici și o armată capabilă să se opună măcar câteva zile atacatorului? Maimuțoiul de președinte Băsescu a deschis cutia Pandorei spunând că Marea Neagră este un lac rusesc. După el, acualul președinte a continuat politica de a da peste nas Rusiei. Eu nu sunt diplomat, dar din bun simț cred că nu e normal să stârnești un urs ce-ți stă în coaste. Aveam un vecin bun la vest, Serbia pe care l-am lovit pe la spate, permițând avioanelor NATO să-i atace, traversând spațiul nostru aerian. Am făcut-o dintr-o obligație, ce-i drept, de parteneriat, un parteneriat pe care dl Trump îl pune sub semnul întrebării. Nu sunt în măsură să discut capacitatea de apărare a armatei române. Pregătirea noastră în fața unui atac. Nu voi insista nici asupra pretențiilor fățișe ale Ungariei vizavi de Transilvania. La nici unul din gesturile făcute de diplomații unguri, în Harghita și Covasna, guvernele de la București n-au răspuns. S-au făcut că plouă. Ca și cum nu era teritoriul României, nu se conducea după legile românești. Acum, se zvonește că dl Trump va face în februarie o vizită la Budapesta. În ce scop? Noroc că d-na Trump este slovenă și încă tânără și arată bine. Să sperăm că declarația făcută de dl. Trump în fața lui Dragnea este sinceră. Să mai sperăm că UE își va păstra componența și politica externă de până acum. Aș mai putea scrie câteva speranțe. Mi-e fruică nu doar de inamicii din afară, pe care îi cunoaștem, ci mai ales de cei dinlăuntrul țării, care nu sunt nici puțini, nici de neglijat.

***

19 ianuarie 2017

În sperața că nu chiar toți mă veți înjura, îmi exprim regretul că bănățeanul nostru, Sorin Grindeanu, un om bine educat și, după câte îl cunosc eu, de caracter, a fost împins, de către ministrul justiției (?), în hăul urii publice, înainte de a-și dovedi competența și buna credință,în admnistrarea țării, în calitatea lui de prim-ministru. Mie mi se pare cusută cu ață albă propunerea făcută, chiar din startul guvernării, a unei legi despre care, chiar și copiii de țâță, bănuiau că va stârni proteste justificate, hula populației. Dacă-i așa, îmi pun întrebarea: cine a dorit sacrificarea lui Grindeanu?

***

11 ianuarie 2017

Din 1990 am urmărit cu stupoare cum mai-marii și mai-tarii zilei își alocă venituri, salarii, beneficii care întrec de sute de ori câștigurile,. veniturile, salariile celor mulți și proști. Aseară l-am auzit pe d-l Dragnea spunând că vor propune ca salariile Președintelui, prim-ministrului, celor doi șefi ai Parlamentului să nu fie de o sută de ori mai mari ca salariul minim, ci să scadă consistent. Asemenea salarii anomalii mai sunt și în admnistrația locală și în alte sectoare, justiție etc.. Poate că promovarea unor grile de salarizare de bun simț, în raport cu valoarea și contribuția fiecărui funcționar, slujitor al statului, ar fi firească și de bun simț.

 ***

3 ianuarie 2017

Mă uit pe televizor, ascult înregistrări, de peste tot țâșnesc valuri de ură, minciună, ticăloșie, nedreptate, neomenie, scârnăvie produse de om, de fapt de politicieni, de conducători ai României, de „apărători” ai legii și ai acestei țări. Mintea mi se oprește în loc, nu mai poate cuprinde și înțelege, doar o întrebare îmi bubuie în cap. Cum e posibil? Cum de s-a ajuns aici? Cine și ce va putea rupe acest lanț monstruos, va curăța latrina uriașă, Acum nu mă mai mir că un proces, în care am dovedit mulțimea de falsuri comise, fără ca cei îndrituiți să le ia în seamă, a durat 20 de ani și va dura până voi coborî sub glie.