România cu pistolul la tâmplă este o carte care se citeşte pe nerăsuflate.
„Relu Fenechiu, ministru al
Transportului în guvernul Victor Ponta recunoştea, în faţa mass-media,
că privatizarea C.F.R. marfă s-a făcut cu pistolul la tâmplă. Expresia mi se pare elocventă, întrucât, după opinia mea, românii trăiesc cu pistolul la tâmplă din momentul intrării în UE, ba poate chiar mai de dinainte. Toate
privatizările, ca să le spunem aşa, în realitate ele fiind demolări ale
industriei, economiei s-au făcut, de către guvernele care s-au perindat
la conducerea ţării până acum, cu pistolul la tâmplă, un pistol
invizibil, ce-i drept, dar cu atât mai distrugător, cu cât era şi este
drapat de principii, idei, lozinci strălucitoare. Conducătorii
comunişti din perioada lui Dej, mai apoi a lui Ceauşescu, ne-au sau au încercat să ne
ameţească, să ne determine să primim mai uşor teroarea, sărăcia,
lipsurile, în numele viitorului luminos al comunismului. Care viitor s-a
dovedit o catastrofă pentru ţările ce au fost obligate să-l adopte.
Capitalismul părea, văzut din hruba noastră socialistă, ţara Canaanului, societatea în care curgea lapte şi miere. Îmboldiţi şi ajutaţi efectiv din afară, am păşit, cu entuziasm juvenil, cei mai puţini şi mai creduli, de voie-de nevoie alţii, probabil cei mai numeroşi, cu ghearele şi cu dinţii, într-o rapace, demenţială goană după îmbogăţire, indiferent cum, cu ce mijloace, de unde şi în complicitatea cu cine, cea de a treia categorie.
Ceauşescu plătise datoriile externe şi visa, cum spun unii, ca România să devină un fel de bancher pentru ţările din lumea a treia. Preţul l-am plătit noi, locuitorii României. A fost greu, inuman adesea. Dar România era atunci o ţară stabilă, cu o economie, în anumite domenii vetustă, cu destule dificultăţi, şi totuşi o economie puternică, cu o industrie care îşi exporta produsele în diferite ţări ale lumii.
România avea onoare, românii erau cel mult compătimiţi de unii şi de alţii datorită regimului totalitar în care erau nevoiţi să trăiască. Dar nimeni în Europa şi în afara ei nu avea spaimă de români, nimeni nu ne definea ca pe o naţiune de hoţi, asasini, ca o pegră a lumii.
După 1990 am început să pierdem, într-un iureş demenţial, totul. Fabrici, combinate mari au încăput pe mâna unor bandiţi care le-au adus la faliment şi cine are inspiraţia şi curajul să cutreiere ţara, va fi rănit de imaginea cumplită a unor ruine. Peste tot, mai ales în oraşe, te întâmpină aceste ruine dezolante ca nişte răni din trupul ţării şi din sufletul nostru. Ne-am vândut, pe nimic, pământul ţării, bogăţiile sale de deasupra şi dedesubt. Toate acestea s-au făcut cu pistolul la tâmplă şi cu cârdăşia interesată a unor iude. Cine are în mână acest pistol?
Unii spun că degetul pe trăgaci îl
au companiile transnaţionale, alţii vorbesc despre complotul unor forţe
oculte care conduc şi hotărăsc destinele lumii.
Oricine ar fi, eu cred că nu ar fi
putut să ne aducă, în starea jalnică în care am ajuns, fără
complicitatea celor care au condus şi conduc ţara, a îmbogăţiţilor, a
altor categorii de administratori ai patrimoniului României.
Tuturor acestora le este dedicată
această carte, cu regretul că nu am avut destulă putere şi talent ca
frazele mele să se transforme în bici de foc.
Neputincios să aduc alinare ţării mele altfel, mă văd constrâns să strig cu vorbele marelui orator roman Cicero: până când veţi abuza de răbdarea noastră. De răbdarea sau de laşitatea, de prostia noastră?”, spune scriitorul încă din primele pagini printr-un avertisment.
Sursa: http://www.timnews.ro/lansarea-cartii-scriitorului-ion-marin-almajan-romania-cu-pistolul-la-tampla/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu