Gânduri despre lumea de azi (4)

23 decembrie 2015

Afară nu-i strop de zăpadă. Nici de departe nu se aude zvon de clopoței. Pe vremea copilăriei mele, preotul Bădâni, Dumnezeu să-l ierte,, crâsnicul Călin ( Să-l ierte și pe el) moșul meu,, și doi -trei copii, abia răzbăteam prin troiene. Clopoțelul din mâna mea se zbătea vesel clinchețind peste adânca tăcerea a satului:. „Nașterea Ta Hristoase, Dumnezul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței,...”Porțile caselor se deschideau larg, cu bucurie, țăranii mei opriseră orice lucrare, se închinau icoanei, sărutau crucea și primeau binecuvântarea preotului deodată cu atingerea în „numele tatălui” a busuiocului înmuiat în aghiazmă. Casa se umplea de miros de busuiocc și de sfințenie, Cel puțin așa mi se părea mie atunci. De mult. Într-un alt secol și într-o altă lume.
CRĂCIUN FERICIT, OAMENI BUNI.!

 ***

19 decembrie 2015

Am fost și eu pe margine sau în piață, în timpul lui decembrie 1989. Am scris chiar, în noaptea de 22 dec.. 1989, un text care a fost răspândit odată cu programul Frontului Democrat Român,, text în care recunoșteam responsabilitatea ce-mi revinea pentru a fi promovat, ca majoritatea intelectualilor, cultul.,unei persoane în care nu mai credeam, pe care o vedeam în adevărata ei lumină. Sunt și acum îndurerat de uciderea, ,fără a ști cine sunt ucigașii, a unor timișoreni,Deci, în fiecare decembrie, îmi plec fruntea, în semn de omagiu, pentru jertfele aduse libertății noastre. Care libertate.dar acesta nu este vina lor, ci a noastră, a întregii societăți românești. are atâtea găuri negre..
Ceea ce nu înseamnă că sunt de acord ca acel câtec- excepțional de altfel,, atât de încărcat de durere, dedicat celor uciși și pe care l-am ascultat luni de zile, ba chiar câțiva ani în preajma comemorării-SĂ FIE PROMOVAT IMN AL TIMIȘOAREI.. Un oraș, ca orice comunitate, nu poate trăi doar în jale, cernit. Oricât de cinic pare ceea ce spun, viața trebuie să meargă înainte și bucuria de a trăi, în pofida greutăților, nu trebuie întunecată. Eu așa gândesc, deși știu că lucrurile sunt deja hotărâte, cum se hotărăsc atâtea altele, fără a fi consultați . La greci, vox populi vox dei,.la noi....

***

17 decembrie 2015

Slavă Domnului! Piața Libertății începe să arate altfel.. Păcat mare că s-a risipit atâta efort și costuri ca să se pună „floaștărul” și acum să se strice pentru a se face gropile în care sunt plantați salcâmiii Aproape același lucru se întâmplă în Piața Sf. Gheorge, adică se strică ce s-a făcut, întrucât, după declarația muncitorilor plugurile de dezăpezit nu vot putea trece de ghiulele - bombarde...Mintea românului cea de pe urmă sau pur și simplu prostia celor care coordonează lucrările?

***

4 decembrie 2015

Edilii comuniști ai Timișoarei ,,cât erau ei de dictatoriali,, au apelat la opinia publică atunci când și-au propus să aducă modificări de pildă BD. 23 August azi al Republicii din 1989, sau când s-a pus în discuție amplasarea unor lucrări de artă monumentală. Din acea perioadă mai supraviețuiesc câțiva artiști plastici timișoreni, mă gândesc la Leon Vreme, Pintea Vasile, Octavian Maxim, Ciprian Radovan etc., care pot confirma ceea ce scriu. După 1990, nici consultarea opiniei timișorenilor, nici a artiștilor plastici timișoreni n-a mai fost la modă. S-au plantat în cele mai diferite locuri statui care, pasă-mi-te reprezentau sacrificiul revoluționarilor din 1989, dar care după, opinia multora urâțesc orașul. Mai nou,, un anume domn arhitect, care văd că dă tonul bunului gust artistic în Timișoara, susținut de d-l primar, a plantat niște lucrări de artă așa-zis postmodernă, ne explică cu aplomb d-l vice-primar... Eu știu că legea prevedea pentru achiziționarea unor lucrări de artă de către instituții prin organizarea unui concurs sau a unei licitații. În ceea ce privește  postmodernismul, acesta și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul, dar lucrările plasate în zona cetății rămân. Ochiul nostru se va izbi zilnic de ele așa cum se lasă rănit și de alte ctitorii de ultimă oră.

***

Academia Română filiala Timișoara.
Aniversarea scriitorului Ion Marin Almăjan - 75

- galerie foto -

27 noiembrie 2015

 

***

 ***

5 noiembrie 2015

În fiecare seară, când deschid fereastra pentru a-mi aerisi camera, înainte de culcare,, mă izbește un aer greu, cu miros otrăvitor de ars. Nu cunosc de unde se sloboade peste oraș o semenea duhoare nocivă, isuportabilă.Eu locuiiesc în zona Pieței Bălcescu și vă întreb și pe dumneavoastră stimați prieteni dacă vă izbiți de acest periculos fenomen și eventual dacă știți ce să fac, cui să mă adresez pentru a-l stop? Mersi.

 ***

6 octombrie 2015

Doamne ce trist sunt că nu vom accede la Schengen! S-au opus Olanda, Finlanda, Germania și Italia. Cine ghicește de ce? Parlamentarii, primul-ministru și alți români ajunși în capul țării, sunt ofuscați, suntem discriminați zic ei, suntem nedreptățiți spune un Atila foarte cunoscut pentru logoreea lui demagogică dar și pentru pârjolulul pădurilor din Covasna. Zăuuu! Bietele țări călcate în picioare de scursura românească!. Dacă aș fi în locul lor i-aș trimite de unde au venit pe toți cei care au năvălit în orașe civilizate, într-o lume care nu cunoaște furtul, cerșitul, atacul la bunurile și averea altuia. Ceea ce mă înfurie și mai tare este cinismul, nerușinarea cerșetorilor, hoților, care își bat joc de naivitatea, de bunul simț al gazdelor. Și de obrazul nostru și al țării...
Aseară am văzut o înregistrare a unui post de televiziune în care apăreau câțiva din baronii locali. Știam că în România sunt oameni bogați peste măsură dar nu mi-am închipuit că din drojdia societății s-au ridicat atât de mule hiene. Coroborate, cele două aspecte, gunoaiele care spurcă civilizatele țări ale Europei și șobolanii care rod țara, cu o furie și lăcomie fără margini, îmi dau sentimentul, dacă nu siguranța, că nu va trece mult timp și România va fi o țară a oricui sau a nimănui, oricum nu a românilor care prin viața și faptele lor, mici sau mari, prin sacrificii în viața de toate zilele sau în condiții excepționale, prin jerfe,i-au conferit demnitate și onoare. Și-mi vine în minte și în suflet celebrul citat al lui Dosoftei. „La apa Vavilonului, acolo șezum și plânsem”..

 ***

1 octombrie 2015

Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara poartă, pe bună dreptate, numele uneia din cele mai mari personalități ale Banatului din totdeauna și al unuia din cei mai importanți savanți ai lumii, marele bacteriolog și anatomo-patolog Victor Babeș. Până aici lucrurile se așează în cel mai delin normal. Anormală mi se pare situarea bustului lui Babeș nu în fața instituției, în preajma sau chiar lângă statuia regelui Mihai, ci în curte, ascuns de ochii lumii. Poate că actualul rector al Medicinei timișorene nu realizează cât de nedreaptă și de rușinoasă este această punere în spațiul amintit a statuii lui Babeș. Noi îi atragem respectuos atenția rugându-l să acorde cinstea cuvenită marelui savant bănățean. Doar suntem în Capitala Banatului, nu în Papua.

***

30 septembrie 2015

Măine, confratele și colegul meu de o viață întru gazetărie, editură și creație literară, scriitorul Ion Jurca Rovina, împlinește 75 de ani. Vineri, ora 12, la Filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor va fi sărbătorit de obștea literară, Mă grăbesc să-i doresc pe această cale, sănătate, viață lungă, succesul condeiului Doamne ajută.

***

12 septembrie 2015

În lucrarea „Pelerin la locurile sfinte”, autorul , prof.Pavel Sîrbu descrie un moment care pe mine m-a zguduit profund, în pofida multelor îndoiele pe care le-am avut în lungul vremii în legătură cu acest fenomen inexplicabil „științific”. După câteva minute, cineva a urcat dinspre Biserica Sfântului Mormânt purtând în mână Sfânta Lumină, pe care am luat-o și noi, începând să ne rugăm pentru cei dragi și atingându-ne mâinile, fața și hainele, (cu ea, nota mea) pentru că așa cum spuneam, pentru 2-3 minute Sfânta Lumină își păstrează caracterul divin, nu este materială, nu arde”.

 

***

28 august 2015      

Văd că se poartă citarea vorbelor unui nerod, Alexandru Florian. În primul rând mă îndoiesc de realitatea acestor afirmații, căci nici un om cu mintea normală n-ar fi scos pe gură o asemenea scârboșenie. Nu este nici măcar „corect politic” ceea ce afirmă Florian sau Blumenschaise, cum l-i fi chemând pe ins. Politica Uniunii Europene promovează valorile, tradițiile, diversitatea popoarelor din țările Uniunii. Blazonul nostru al românilor îl constituie costumul, ce zic, superbul costum popular. Chiar dacă în mare parte el a intrat în muzeee și se mai poartă la serbători, el rămâne, câtă minte și suflet om avea, hrisovul identității noastre și așa cum ziceam blazonul nostru care ne atestă noblețea. În rest, dacă d-l Blumenschaisse a spus aceste vorbe, ori îl trimitem la casa de nebuni ori îl trimitem cum zic latinii in retro, adică la origine…

***

26 august 2015

Constat că o postare de ieri a dispărut și voi reveni cu ideile cuprinse în acel text. Ziceam că avem noroc mare că nu ne-au primit în spațiul Schengen altfel eram obligați de UE să primim un număr de refugiați. Am mai primit noi și altădată, deci nu mă tem de ospețirea acestora ci de numărul lor. Nu cred că suntem acum în stare să adăpostim mulți asemenea amărâți, după cum mi se pare că Europa este în perisol dacă afluxul acesta va continua. Mă întreb de ce nu sunt trimiși acești bătuți de soartă în țara mare și piuternică ce a determinat , prin uciderea lui Osama bin Laden destabilizarea lumii arabe. Drept ar fi cred eu ca SUA să suporte consecințele, nu Europa.

 



***

18 august 2015

Domnule, românii ăștia se țin numai de discriminări. Și-au propus să-i ia la purecat pe maneliști. Și asta tot din discriminare, zice regele țiganilor. De ce nu se iau și de cei care cântă romanțe, de orchestre simfonice ? Fantezia mea a dat în clocot. Am văzut sute de euro zburând peste capetele membrilor orchestrelor simfonice. Unele aterizând în gura tubei. Nu-i așa că-i epocal?!! Ca și nerușinarea regelui. În timp ce răstâlmăcea lucrurile după pofta inimii sale, gușa de clapon îi tremura iar pe față avea un zâmbet unsuros. Era mulțumit de înțelepciunea lui regească.

***

17 august 2015

Scrie Renașterea bănățeană,spre cinstea redactorului ei, că de ziua Sfintei Maria, la Cornea, în Caraș-Severin s-a dezvelit bustul marelui matematician Traian Lalescu, fondatorul Politehnicii din Timișoara. Aduc pentru acest gest laudă autorității locale. Îmi exprim indignarea și tristețea pentru că la manifestare n-a participat nimeni de la Universitatea Politehnică din Timișoara, nimeni din partea Universității „Eftimie Murgu”, a forurilor culturale din Caraș-Severin. Lalescu nu a fost doar unul din marii matematicieni români, ctitor al Politehnicii timișorene, român de înaltă conștiință, ci și fiu strălucit al Banatului. Iar Banatul, care se tot plânge că miticii nu-i prețuiesc personalitățile, are datoria să și le prețuiască în primul rând el însuși, mai apoi să aibă pretenții din partea altora.