Gânduri despre lumea de azi (5)

 "Ion Marin Almăjan", un film realizat de "Asociatia Salvati Patrimoniul Timisoarei" in colaborare cu Societatea Culturala "Tara Almajului". Ion Marin Almăjan (n. 16 noiembrie 1940, Dalboșeț, județul Caraș-Severin) este un antologator, autor, eseist, director de editură, jurnalist, monograf, om de cultură, pamfletar, poet, prozator, publicist și scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 ***

26 decembrie 2016

Binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu noi, cu toți creștinii. Știți la ce mă gândesc eu de câteva zile? Pe ce va jura noul prim-ministru Sevil ? Pe Biblie? Nu îi permite religia ei: Pe Coran? Nu permite religia noastră.
Fără jurământ, nu poate fi confirmată de Președinte. Mare dilemă!

 


***

19 decembrie 2016

Azi e ziua soției mele. Cum a avut tăria să înfrunte, alături de mine, toate uraganele, dar și să trăiască toate bucuriile pe care bunul Dumnezeu ni le-a îngăduit, îi mulțumesc dragei mele soții și-i doresc sănătate,până la sfărșitul vieții, bucurii cât mai multe, asigurând-o de iubirea mea necondiționată decât de durata propriei mele vieți. La mulți ani, draga mea!

 ***

14 decembrie 2016

S-a pornit,mugește, se rostogolește ca o avalanșă națională ,URA românilor, împotriva românilor și a României. Mi-e teamă că și Dumnezu și-a întors fața de la noi.

 



***

14 decembrie 2016

Am redistribuit ieri o fotografie cu dl PLeșu și cu un text foarte interesant despre „Curtea lui Gogu Rădulescu”. Dar, spre surprinderea mea o mână nevăzută și neștiută a făcut să dispară fotografia cu text cu tot. Mărturisesc a fi uimit și îmi pun întrebarea dacă suntem cenzurați și de cine?Și pe ce criterii?

 



***

12 decembrie 2016

Este adevărat că până la 50 de ani nu am avut ocazia să asist/ particip la niscaiva alegeri adevărate. Partidul unic și aleșii lui câștigau mereu cu 99%. Apoi, dintr-odată, am asistat cu uimire și spaimă la o învrăjbire a românimii. Frate contra frate, soră contra soră, copii contra părinți. Unii mai comuniști și mai neocomuniști, decât alții, Unii mai securiști și mai vânduți, decât ceilalți. Prietenii nu-și mai vorbesc sau dacă se întâlnesc își aruncă vorbe de ocară, acuze. Chiar dacă majoritatea zdrobitoare a mâncat același salam cu soia,aceeași pâine, același număr de ouă lunar, a avut aceeași cotă de benzină, a fost oprită să pășescă peste granițele țării etc.Demascările se țineau lanț.Asemănătoare cu cele din anii 50. Ai fost la origine fabricant, moșier, bancher, țărănist, liberal, ai avut batoză, zece hectare de pământ, ai avut cazan de țuică ai fost exploatator al poporului. Trebuia să fi pedepsit. Cel demascat lua drumul pușcăriei, canalului.Acum, din fericire, nu te mai poate trimite vnimeni la pușcărie. Dar de invocarea originii nu scapi. .Din 1990 am avuit destule campanii electorale, alegeri.Mereu am sperat că înaintând noi într-ale democrației, după ce am cutreierat Europa și alte continente, vom participa fiecare, după cum îl taie capul și-l determină opțiunea politică, la alegeri, votând și acceptând rezultatul votului., indiferent care partid câștigă. Vox populi vox dei, ziceau latinii.Numai că năravul câștigat la începutul anilor 90 nu a dispărut, ba se pare că a căpătat proporții. Ești bănuit că ai votat cu PSD, să zicem, ești caracterizat în fel și chip, după cum se poate vedea și pe acest Fesbook. Și dacă insultele ar fi adresate doar individual, treacă-meargă.Din păcate, sunt declarați proști, dobitoci, inculți, corupți,etc toți românii sau dacă nu toți, măcar 89 la sută, după spusele unui mare caricaturist. Sunt reactualizate vorbe grele ale lui Țuțea despre români,, deși același Țuțea a scris admirabil , înălțător, despre țăranul român . versurile lui Goga, ale lui Vlahuță etc. Nu știm cum să mânjim mai mult numele și obrazul românului, cum să-i punem în spinare cele mai grele defecte, deși ne doare în cot cum trăiește, ce mănâncă, cu ce se îmbracă, cum este îngrijit când are nevoie de doctor. Cum vom ieși din acest tunel al urii, dezbinării, disprețului față de neamul nostru? Și când? Sunt pregătit pentru avalanșa de insulte care va veni. Mi-am asumat acest risc. Pe gratis.

 



***

27 noiembrie 2016

În ziarul Banatul azi, colegul meu de Filială ( a Uniunii Scriitorilor) dl.;Marcel Tolcea se simte stingher și culpabil și nu se poate bucura că 1 decembrie e decretată ziua națională a României. Motivul?
1. Bucuria stingheră a ardelenilor „mei”, scrie dânsul, care nu sunt băgați în seamă de București, decât câteva ore pe an, la 1 decembrie. Chiar? D-l Iohannis, ardelean, este președinte al României, d-l Cioloș, ardelean, este prim-ministru al României, d-na șefă a DNA este ardeleancă, după câte știu eu, d-l Boc, fost prim-minstru a fost ardelean și lista poate fi mai lungă.Cu această listă s-a distrus un mit. Nu doar miticii sunt culpabili, demni de dispreț, pentru aplecare lor spre corupție, ci și, din păcate, spre surprinderea noastră, chiar și ardelenii, bănățenii, ungurii de peste munți.
2. Proclamația citită de Iuliu Hosu a fost alcătuită de un comitet ceva mai larg decât scrie colegui Marcel Tolcea.Citită și dezbătută chiar și cu contribuția bănățeniilor. Că regimul comunist l-a trimis la închisoare pe Iuliu Hossu, nu e vina popilor ortodocși, mulți dintre ei având aceeași soartă. Dacă se dorește, pot transcrie o lungă listă a martirilor BIsericii Ortodoxe din acel timp.Trioul care a dirijat secerarea capetelor marilor români a fost alcătuit din Ana- Luca-Teohari, nici unul român,. cum bine scrie Petre Pandrea și Imre Toth. Nu cred că dragul meu coleg ar trebui să aibă frisoane gândindu-se la cum „or sărbători maghiarii și sârbii ziua națională”. Maghiarii nu au cum, întrucât ei s-au opus din răsputeri, cu toate mijloacele, legale sau mai puțin legale, care le-au stat la îndemână, ca Transilvania și Banatul să se alipească României mici. Și sârbii, sau măcar o parte din ei, au dorit să obțină Banatul, în încercări repetate.La 1850, când li s-a aprobat de către Curtea de la Viena, Voivodina, la 1918, când la Novi Sad au hotărât incorporarea Banatului în Statul regal sârb, chiar și după cel de al doilea război mondial.La 1 decembrie 1918 , la Alba Iulia, s-a hotărât unirea cu România mică. Au hotărât-o românii, au aprobat-o sașii, șvabii bănățeni, sârbii, evreii.Mai puțin ungurii, întrucât ei și-ar fi dorit ca sutele de ani de asuprire a românilor majoritari, din Transilvania și Banat, să se perpetueze până la sfârșitul lumii, chiar dacă imperiul se prăbușise și cu el și orgoliile Budapestei. Ceea ce din fericire nu s-a întâmplat. Dacă colegului Marcel Tolcea nu-i place 1 decembrie și vrea o zi de primăvară, eu propun data de 15 martie, care ar mulțumi pe oarecine.. Nu?

 


***

22 noiembrie 2016

Uniunea artiștilor plastici din Timișoara a montat, pe strada Eugeniu de Savoya, o placă comemorativă ce amintește că la mansarda respectivei clădiri și-au avut atelierele încă de la începutul secolului douăzeci, câțiva artiști plastici ce au trăit și creat în orașul nostru. Lista începe cu, cel mai mare dintre ei, Corneliu Baba. Felicitări conducerii Uniunii. Asemenea plăci amintind de personalitățile care s-a născut, au trăit și au creat la Timișoara, ar trebui să fie mult mai multe, puse de Primărie, de Uniunea Scriitorilor, de universități etc. Ele dau colorit și atestă, o dată în plus, valoarea, Timișoarei.

 




***

12 noiembrie 2016

Facultatea de Litere a Universității de vest și-a sărbătorit 60 de ani de la înființare. Cum anul meu, al treilea de la înființare,- alcătuit din, printre alții: Cornel Ungureanu, Șerban Foarță, Nicolae Dolângă, Lucian Bureriu, Eugen Beltechi, Ion Jurca Rovina, Constantin Negreanu, Maria Galetaru-Foarță, Dorina Dincă, MIhai Gafencu, Ioan Cohn, Marcel Turcu etc. după cum se poate observa mulți sunt personalități ale culturii și literaturii române,,n-a fost poftit la sărbătoare, m-am întrebat care o fi fost motivul? Cum n-am găsit altul, mi-am zis că probabil nu am fost invitați întrucât Facultatea noastră se chema de Filologie și cea de astăzi de Litere.Ceea ce ,desigur, poate duce la o discriminare/.La mulți ani Literelor timișorene și bănățene. Fără discriminare.

 


 ***

21 octombrie 2016

În 1999 am publicat acest text care mi se pare actual și astăzi. Vi-l reproduc cu speranță.

Se dedică acum d-lui acad. Ioan Aurel Pop
Cântec de jale la căpătâiul tău, Patrie

Românie, patrie făr” de noroc
vai ție, mireasă cernită
înșelată de mirele tău,
bătrână mama hulită
bătută cu pietre
de cei ce ți-au ieșit din pântece.
Nimeni nu-ți mai cântă grădinile
pline de mireasmă și de rodul pomilor
pădurrile surii în care lupii mai visează
la vremea începutului,
nimeni nu-ți mai plânge rănile nevidecate
nimeni nu le mai oblojește cu sfială și dragoste..
Ca niște câini turbați,
s-au năpustit asupră-ți
hulpavi, sfășiindu-ți sfântul trup
înghițind dumicați mari din trupul tău de fecioară
arătându-te cu degetul și spunând.
vedeți, voi neamuri ale lumiii
o curvă deșucheată, o mașteră
care-și ucide pruncii și-și devoră bărbații
Aceasta-i România.
Cuvinte puturoase, slove ce duhneasc a hoit
semănând pretutindeni ură și scârbă
pentru tine, Românie , patrie fără noroc
în care Dumnezeu și-a uitat speranțele.

ION MARIN ALMĂJAN

***

18 octombrie 2016

Astă seară am asistat, la Muzeul de Artă, la un moment omagial dedicat lui Eugeniu de Savoia, cuceritorul Cetății Timișoara, de la otomani. Moment fără îndoială binecuvântat pentru Timișoara și pentru Banat. Mai ales pentru TImișoara a început refacerea ei din temelii, ca oraș modern, integrat, pe cât a fost posibil civilizației Europei de Mijloc. Vorbind despre cuceritor și rolul stăpânirii austriece în Banat, d-l Victor Neumann,directorul instituției , a lansat o bombă care mi-a răscolit sângele de român bănățean. Zicea că noi, românii, până la venirea austriecilor, am mâncat cu degetele.Adică nu știam ce-i aia lingură, furculiță și cuțit. Ca și cum cercetările arhelologice n-ar fi descoperit cuțitele noastre încă din epoca de bronz, iar lingura de lemn, pe care, după câte știu eu o folosim cu plăcere și uneori ca moft chiar și astăzi, ne-au adus-o austriecii?A mai subliniat d-l Neumann timpul fericit în care Ortodoxia română din Banat s-a aflat, grației bunăvoinței imperiale, sub sceptrul mitropoliei de la Carloviț. De așa fericire străpărinții noștri, obligați să asculte slujba în slavonește și să citescă Sf. Scriptură în chirilice s -ar fi lepădat bucuroși..Dar asta d-l Neumann nu știe sau nu dorește să știe, că nu-i corect politic s-o facă, Mare păcat , dacă și astăzi mai continuăm lozincile și minciunile de pe vremuri!

 ***

28 septembrie 2016

Domnul Pleșu este preocupat, dacă nu obsedat, de ideea țării. După textul devenit viral pe internet, un text în care îi reproșează României responsabilități pe care o țară nu le poate avea și de care nu se poate face vinovată, confundând guvernele și regimurile politice, cu țara, iată că acum același domn scrie despre răutățile ce se petrec în societatea noastră, societate la care și-a adus contribuția în calitate de ministru al culturii și de sfetnic al președintelui, fiind convins de preaplinul pozitiv al eforturilor sale. „Țara ta e țara nașterii și a destinului tău, scrie d-l Pleșu, țara istoriei tale și a co-naționalilor tăi.Dar ar trebui să fie și țara prezentului tău, țara în care îți trăiești zilele”. Pe jumătate corect. Căci țara acesta nu e doar a mea și a generației mele, ci și a celor de dinaintea mea și a celor viitori. Cei de dinaintea noastră s-au străduit, unii chiar s-au jertfit, ca această țară să supraviețuiască, să se rotunjească în hoarele ei firești,. Alții au profitat de guvernele corupte, interesate, de poziția lor în societate, a lor sau a neamurilor lor, pentru a-și rotunji averile , moșiile și conturile în bănci. Cei care și-au închinat viața pământului lor, muncii cilcice, adesea înrobitore, au fost țăranii.Și muncitorii, atâția câci avea România atunci Tot ei au fost cei dîntâi chemați să-și verse sângele pe pământ străin, în numele țării..Într-o poezie scrisă prin 1916 când încă nu ajunsese să fie printre marii politicieni și guvernanți ai României, poezie care unora le place în mod deosebit, Goga scrie despre „Țara de secături” , fără să se includă secăturilor din această țară. Când scrii țară de secături, ideea care se impune e că toți locuitorii acelei țări sunt secături, că nu există nici o excepție și că deci tu însuți faci parte dintre secături. Și, din păcate, Goga cel de după Unire, a fost altul, total diferit, de poetul și luptătorul pentru drepturile românilor în imperiul austro-ungar..
Revenind la dl. Pleșu, fiind de acord cu domnia sa atunci când descrie situația nenorocită în care societatea românească a ajuns, nu pot să nu scriu că răspunderea pentru acesta o avem toți și mai ales cei care s-au străduit, din 1990 încoace, să facă praf Familia tradițională, Școala tradițională, Biserica tot tradițională, Cultura, instituții care au stat și ar trebui să stea la baza educării fiilor acestui neam. Ori, mințile luminate ale României, în majoritate au încercat să distrugă vechea și buna morală creștină și să inculce tinerilor spiritul New- Age. Iar rezultatul este cel de azi. Ce va fi mâine este lesne previzibil și nu sunt foarte sigur că România, pe care astăzi o înjurăm, va mai fi ea însăși.. ...

***

22 septembrie 2016

Bună dimineața tuturor. Vremea e mohorâtă la Timișoara, în loc să sclipească soarele pe cer de bucuria izbânzii bătrânului oraș, alegerea sa drept capitală culturală europeană, alături de altele două, dacă nu mă înșel din Muntenegru și Grecia. Dulcea Grecie nu cred că ar fi avut nevoie de o asemenea alegere. Ea a fost piatra de temelie a culturii europene, capitală , cum doriți să-i ziceți. Epoca lui Praxiteles a fost vremea de aur a măreței Elade, mă refer din punct de vedere cultural ,,al artei,,. Timpul marelui Machedon a dovedit vitejia grecilor și calitățile de genial conducător ale lui Alexandru. Dar, apelând la un alt grec, să ne aducem aminte că Panta rhei. Totul curge. Să aveți o zi faină. Și un sfat. Aveți grijă pe unde umblați, feriți-vă de vechile clădiri riidicate la sfârșitul sec. al XIX-lea. Și-au făcut obiceiul să se răzbune pe trecători, deși alții ar trebui să le suporte răzbunarea, alții care dorm în scaune și clocesc oul de aur.

***

21 septembrie 2016

Am să preiau din Magazinul istoric nr. pe septembrie următorul citat: „Una dintre modalitățile de evitare a tragediei(n.m. pe teritoriul Serbiei au pierit 1500 de evrei) a fost și traversarea Dunării de către refugiați, spre Drobeta Turnu Severin, în România, de unde reușeau să ia o destinație mai sigură” Fugind din calea nazismului, mai ales după anexarea Austrei, numeroase grupuuri de locuitori de origine evreiască din Europa Centrală și-au căutat salvarea, spre finalul războiului, emigrând în Palestina și SUA. Un drum foarte important de emigrare al evreilor europeni mergea pe Dunăre, spre Marea Neagră.” Și, desigur, autoritățile românești din acel timp nu erau oarbe.Traversarea României se făcea cu aprobarea cea mai înaltă. Ghiciți a cui?

***

 

17 septembrie 2016

Doresc să vă spun o poveste banală, dar care mă afectează profund, prin absurditatea ei. Miercuri dimineața, la prima oră, am cumpărat, obligați de defectarea frigiderului vechi, unul nou, de la Firma Flanco de la Iulius Mall. Am așteptat să ne vină obiectul cu pricina joi, apoi vineri, astăzi sâmbătă, dar obiectul nu vine. La telefoanele noastre ni se răspunde că firma transportoare, cu care colaborează Flanco, a adus frigiderul cu pricina de la Caransebeș, încă joi, și l-a depus în propriul depozit, urmând ca doar luni să ne fie adus la domiciliu. Afară temperatura a fost una de vară, tot ce am avut în vechiul frigider am aruncat, banii i-am dat și nu-i putem recupera, iar Flanco se spală pe mâini, dând vina pe firma transportoare. Vă cer scuze pentru banalitatea subiectului. Vi se pare normal ce pățim?.

 ***

8 septembrie 2016

„Sui MĂrie în cocie/ să te duc la cununie...” Să fiți fericite toate câte purtați numele Maicii Domnului. Despre domni și pentru ei bărbăție și credință, iar casa să le fie mereu caldă și ocrotitoare când viteazul întors din drumurile lui bate la poarta castelului: „„Dar deschideți poarta/ Turcii mă-nconjor/ Vântul suflă rece / Rănile mă dor” Maică Precistă ai milă și roagă-te pentru noi !

***

7 septembrie 2016

Sunt extrem de curios să aflu dacă v-a plăcut Bega bulevard și dacă socotiți că această inițiativă s-ar putea înscrie între manifestările culturale în măsură să propulseze Timișoara în calitate de capitală culturală europeană? Am trecut și eu în după amiaza cu pricina, nu ca să văd care rățușcă a câștigat concursul.. Nici nu-mi imaginez să fi fost mulți curioși în fața unui asemenea gest infantil. Poate copiii. Ne lăudăm, unii dintre noi, mai cu seamă cei legați de Banat cu multe generații de înaintași, cu civilitatea, cu aerul de „mică Vienă ” al Timișoarei. Din nou mă întreb și vă întreb dacă tarabele cu mititei și alte alea, fumegând vârtos pe cel mai frumos mal al Begăi, se înscriu în civilizația după care suspinăm? A, și să nu uit principalul.. După informațiile primite de la prietenii mei Suzana și Vladimir Jurăscu, actorul simbol al Timișoarei, pe toată porțiunea acesta tropăie șobolanii într-o veselie dantescă. Vorba poetului : „Ei voi sănii, sănii, / ȘI voi cai, voi cai/ Poate dracu v-a scornit mișelul...”

***

 

22 august 2016

Aseară am văzut un interviu cu Neagu Giuvara, care a împlinit suta de ani, personalitate fabuloasă datorită vieții aventuroase și opiniile năstrușnice. El declară că se trage direct din Basarab I care a fost cuman. Interviul a fost interesant și l-a pus pe ziarist în jenantă încurcătură când Djuvara nu-și amintea neamurile lui Carol I prin filiera lui Napoleon al III -lea. Îmi permit să reproduc afirmația lui Giuvara, pe care o susțin la rându-mi, că invazia care are loc acum în Europa se poate asemăna cu cea care a demolat Imperiul roman, deci că ea va demola Europa rasei albe, civilizația europeană și chiar va transforma omul alb într-un metis ale cărei trăsături vor semăna mai mult cu ale invadatorului, neamuri mult mai puternice, fiind mai primitive…Nu împărtășesc opinia d-lui Giuvara că statele naționale sunt terminate, că existăm doar în Europa, doar ca europeni că statele naționale sunt terminate. Dacă vom accepta această aberație susținută cu măsuri coercitive de forțele oculte care conduc lumea, vom dispărea de pe fața pământului iar în munții Carpați se va descoperi (probabil) peste 40000 de ani craniile lui Ion, Vasile și Maria, dintr-o țară numită cândva România.

  ***

 

21 august 2016

Se apropie una din cele mai întunecate zile din istoria modernă a românilor - 30 august 1940 când, prin hotărârea lui Riebbentrop, ministrul de externe al Reichului nazist și Ciano, al Italiei fasciste, la Viena o parte a Transilvaniei a fost ruptă din trupul țării și atribuită Ungariei horthyste. După prevederile Diktatului, toate insituțiile românești au fost obligate să se refugieze în România și cu ele o mare parte a locuitorilor de etnie română. Cei care au rămas au riscat să pățească aidoma celor din Ip, Trăznea etc adică să fie măcelăriți cu bestialitate. Iată ce scrie Ovidiu Centea în Magazinul istoric nr. pe august: „„... am fost urcați într-un vagon împreună cu alții(...) Întâmplător ne-am nimerit într-un vagon CFR din acelea pe care scria opt cai sau 48 de oameni. Noi eram în număr de 78. Când ne-am urcat în vagon pe podeaua acestuia era un strat gros de balegă.(...) Pe peronul gării și pe pasarela care traversa liniile de cale ferată era o grămadă de lume care striga spre noi:„budos olahok”, adică români împuțiți și ne scuipa. Dealtfel după intrarea maghiarilor Clujul era înțesat cu afișe cu conținut anti românesc, dintre care îmi amintesc câteva. „Liba măj kacsa măj/ Nem lesz tobbe zece mai” sau „Horthy Csaki, Teleki/ Mindeni olah mennyen ki, aică Horthy, Csaki, Teleki, toți valahii să dispară”. N-am reprodus acest mod de comportament pentru a stârni la ură, ci pentru a le aminti celor care continuă să amestece în cazanul cu otrăvuri și resentimente la adresa românilor, că la cucerirea Budapestei, soldații români nu s-au răzbunat și nu i-au umilit pe locuitorii înfometați de război și de proasta administrație a lui Bela Kun, ci le-au dat de mâncare de la cazanele regimentului în numele omeniei opincii românești

 ***

10 august 2016

Când eram copil, părinții, bunicii mă certau dacă scoteam mâncarea din gură, mestecată sau mestecam cu gura deschisă... Țărani, ei erau păzitori ai bunei purtări, ferindu-se să comită gesturi care să-i acopere de rușine în fața comunității sătești. Gândurile acestea mi-au fost stârnite de o imagine pe care de câte ori o văd la PRO TV (și o văd zilnic) mă umplu de greață. Este vorba de o tânără femeie care-și mestecă guma, era să scriu rumegă, și în final o scoate încântată printre buze, într-o grețoasă explozie…Dumneavoastră vă place gestul respectivei?

 ***

1 august 2016

Călătorind cu mașina pe drumul național Oravița-Bozovici, ajunși acolo unde este plasat indicatorul ce arată drumul spre Anina, am văzut două camioane mari încărcate cu brazi bătrâni, drepți ca lumănarea, ce ieșeau de pe un dum nou croit în superba pădure. N-am avut la îndemână ustensile ca să le notez numărul și nici n--am știut că în zonă de neacoperire poți suna la 112. Am sunat astăzi și mi s-a dat legătuira cu poliția județeană Caraș_Severin. M-am prezentat dar insul de la celălat capăt al telefonului nu mi-a făcut onoarea de reciprocitate. M-a luat la refrec reproșându-mi faptul că n-am notat și n-am sunat la momentul întâlnirii cu cele două camioane.. I-am răspuns că aseară târziu, mai era o stivă impresionantă de brazi, frumoși ca niște feciori care își așteptau camioanele. Până la urmă, cu o cascadă de reproșuri din partea polițistului, am reușit să-l determin să spună că va sesiza poliția din Anina despre situație. Era ca și cum ar fi ordonat portarului de la poliție să ia urma unui infractor.Iubesc pădurea în general, dar iubesc cu atât mai mult superba pădure, în mare parte încă neatinsă de mâna ucigașă a omului, din zona Aninei, Rezervației naturale a cheilor Nerei, Carașului, Almăjului. Aud zvonuri că se umblă la tertipuri pentru a intra cu ferestraiele și în această minune verde. Ca și în cazul centralelor de pe Nera, tot bănățenii, cărășenii, almăjenii pot opri tâlhăria, opunându-se ei. Despre polițist, numai de bine....

***

23 iulie 2016

Probabil că mulți din cei care urmăresc atitudinea mea pe facebook, dar și în alte mijloace de comunicare, mă consideră depășit, străin de ceea ce se întâmplă în jurul lui, incapabil să înțeleagă lumea cea nouă. Poate că este așa sau poate că instinctul meu de supraviețuire, potențat de cultura pe care am acumulat-o și de experiența anilor mei, îmi dau dreptul să trag asemenea semnale de alarmă privind evoluția periculoasă a acestui timp. În jurul nostru, al României, s-au aprins focurile războiului, al crimelor împotriva populației lipsită de apărare, descumpănită de teorii parșive care o îndeamnă la supunere pe de o parte și la cedare de la comandamentele moralei creștine, pe de alta. În retortele diavolești se fabrică tot felul de invenții capabile să ia mințile în special ale generației tinere, s-o îndepărteze de frumusețea vieții, de noblețea faptei constructive și s-o ducă spre neant, spre pierderea de sine. Mă refer la acest Pokemon, o aberație a celor fără minte și fără Dumnezeu. Dacă acum o privim amuzați și poate indiferenți, va veni timpul când vom constata că a fost chemarea de sirenă care a luat mințile fiilor, nepoților și strănepoților noștri, i-a transformat într-o turmă bezmetică, căutând fantome, sau poate chiar pe Diavolul însuși. Mă tem ca atunci să nu fie prea târziu pentru a-i mai aduce pe cărările firești, ale unei vieți normale. Să dea Dumnezeu să fiu proroc mincinos!.

***

21 iulie 2016

Un fapt de istorie locală, într-o Timișoară austro-ungară , În iulie 2016, o piețară a vândut unui cumpărător niște ouă de gâscă. Cumpărătorul (ea) a dus ouăle acasă și le-a pus la clocit, sub gâscă. Surpriza a fost colosală când, în loc de pui de gâscă, din ouă au ieșit pui de cocostârc. Întâmplare este relatată în ultimul număr al Magazinului istoric. Din păcate nu se precizează ce a făcut cumpărătorul cu puii de ciocostârc. Ar fi putut să-i vândă, la rândul lui, drept pui de fazan?

***

15 iulie 2016

Nu înţeleg de ce francezii îl mai suportă pe monsieur Holland? După cât mă duce pe mine capul, acest domn este cel mai slab preşedinte din câţi a avut Franţa în cursul istoriei ei republicane. Nici guvernul francez nu pare să fie mai breaz. Franţa este umilită de aceste scursuri dominate de ură împotriva creştinilor şi neamurilor Europei şi ar trebui ca Franţa în primul rând şi Europe in integrum să se apere. A venit timpul ca să se ridice vălul înşelător al unor principii împrumutate din America şi să se procedeze cu toată asprimea împotriva duşmanilor civilizaţiei. 

- Haideţi fii ai patriei, timpul gloriei a sosit -

Allez les francais!

 ***

12 iulie 2016

Am aflat de ce bat clopotele bisericilor catolice, la oara 12, în miezul zilei. Surse istorice spun că la moartea lui Iancu de Hunedoara, la scurt timp după înfrângerea la Belgrad, a lui Mehmed al doilea, cuceritorul Constantinopolului, Papa a ordonat tuturor bisericilor catolice să tragă clopotele în memoria atletului lui Christos. Însuşi Mehmed şi-a plecat fruntea şi a spus, deşi i-a fost cel mai puiterrnic adversar, că asemenea oameni se nasc rar în lume.Pe mormântul fără osemintele unuia din cei mai mari fii ai neamului românesc din Catedrala (?) catolică de la Alba Iulia scrie: s -a stins lumina lumii. Aşa stând lucrurile mă gândesc ce-i împiedecă pe români, fie ei catolici sau ortodocşi sau aparţinători altor biserici ale lui Hristois, să-l serbeze şi să-l cinstească pe Iancu de Hunedoara, măcar cât pe Ştefan Cel Mare şI Sfânt şi Mihai Viteazul?

***

10 iulie 2016

Mai zilele trecute am avut o mică dispută cu un domn istoric şi bun cunoscut apropos de defectele românilor. Aş vrea să vă informez că în 1938 Germania i-a propus României să participe la dezmembrarea Ucrainei Subcarpatice, alături de Polonia şi de, fireşte pretendentul principal, Ungaria. Româînii au refuzat acest lucru. Mai mult decât atât, au permis tezuarului Poloniei să tranziteze prin ţara noastră, fără ştirea Germaniei şi a oferit azil temporar conducătorilor Poloniei, altor refugiaţi. Spre lauda ei, cu toate că după Primul război România a avut un conflict diplomatic cu Cehoslovacia, cu privire la satele româneşti de pe teritoriul acesteia, de data acesta România nu s -a grăbit să înfigă cuţitul în spatele ţărilor aflate deja la mâna Germaniei hitleriste, aşa cum au procedat alţii..

 ***

2 iulie 2016

Bunicul meu Călin a murit cu speranța că vin americanii. Când trecea câte un avion deasupra noastră ieșea în obor și îl urmărea cu privirea. Nici el, nici partizanii din Munții Banatului, nici intelectualii mari ai țării azvârliți în temnițe n-au știut că marii democrați din lumea liberă ne vânduseră ab initio germanilor și mai apoi rușilor. Iată ce zicea Churchill într-o convorbire cu I.M. Maiski, ambasadorul sovietic la Londra:„... Germania trebuie să se bată undeva ca să-și lărgească posesiunile într-o direcție sau alta.Și, dacă-i așa, atunci mai bine să-și croiască imperiul pe seama statelor situate în estul și sud-estul Europei. Facă ce-o vrea cu Balcanii sau cu Ucraina, numai să lase Anglia și Franța în pace”.. Din păcate furia hitleristă s-a abătut asupra englezului de rând, nu a ticălosului obez care, în final, ne-a făcut cadou lui Stalin.

***

11 iunie 2016

Mărturisesc suferința pe care o resimt atunci când aud sau văd pe cineva care ne desconsideră din principiu. Nu cred că suntem un neam de îngeri, nici cei mai frumoși, nici cei mai deștepți, nici cei mai valoroși din lume. Avem defecte, poate multe și mari, dar avem și calități pe măsură.
Ce a determinat această mărturisire publică. Înaintea meciului de ieri, cu Franța, celebra d-nă Esca, personaj cuprins și în manualele școlare de istorie, după cum știți, repeta excitată că echipa franceză este de zece ori mai valoroasă decât cea română. La rându-i, unul din comentatorii respectivului post de televiziune îi ținea isonul . Nu contest valoarea echipei bleu, nici costul fabulos al jucătorilor. Doar că meciul n-a dovedit strivitoarea superioritate a francezilor, nici că aceștia sunt de zece ori mai buni decât românii. Dacă arbitrul, altfel destul de corect , ar fi sancționat faultul asupra portarului nostru la primul gol, foarte evident, rezultatul ar fi fost nul. Oricum bravo echipei noastre pentru voința și îndârjirea cu care a jucat împotriva unei echipe bune, pe terenul acesteia, încurajată de întreaga Franță. Allez les roumains!

***

2 iunie 2016

Urmăriți vă rog Clujul și toate manifestările culturale și artistice pe care le organizează de un timp încoace. Doctorii Honoris causa sunt mari personalități europene sau mondiale. La festivalul de film este invitată Sofia Loren căreia i se decernează o medalie pentru întreaga și glorioasa ei activitate. Nu mai vorbesc de personalitățile invitate la acest festival. Toate acestea îmi reamintesc, din păcate, faptul că mult timp, până după al doilea război mondial, centrul culturii și învățământului din Transilvania și Banat a fost Clujul. În proporție zdrobitoare, după Unire, bănățenii s-au îndreptat către Universitatea din Cluj. Aici, la Timișoara, aveam doar Institutul Politehnic. Nu-i de mirare deci, că istoricii au scris despre Transilvania inclunzând Banatul în ea, cu toate că Banatul, așa cum au dovedit istoricii, a existat în alte condiții politice, admnistrative, spirituale, diferite de cele ale Transilvaniei.
Având în vedere subțirimea manifestărilor culturale, artistice de la Timișoara, infantilismul unora dintre ele, invitații mediocri, bătaia în piept că cine ni-s noi, care ne astupă inteligența și ne face să pierdem simțul critic sunt gata să pun rămășag că titlul de Capitală culturală europeană va fi atribuit Clujului.

 ***

28 aprilie 2016

Am hotărât să închid computerul și să-l deschid doar a treia zi de Paști. Trebuie să vă mărturisesc acum în pragul celei mai mari sărbători creștine că facebook-ul îmi produce multe suferințe prin anumite informații pe care le oferă. De exemplu, cineva scrie că SUA a amenințat România că dacă nu va permite exloatarea gazelor de șisturi, ne va lăsa să ne prăpădim. Alaltăieri am văzut un reportaj în care un ins dădea foc apelor unui râu din America, râu distrus ca urmare a acestor exploatări. Mă apucă jalea când mă gândesc ce vom face noi fără America? Ne ducem cu mâna întinsă la ruși sau la chinezi? Că vede-se nu știm și nu putem să trăim pe picioarele noastre. Dacă voi continua am să-mi stric bucuria Sărbătorii și poate și pe a dumneavoastră. Nu-mi rămâne decât să mă rog: Doamne ocrotește România și dă minte și curaj, demnitate, românilor. Pe Domniile Voastre, stimați prieteni, vă îmbrățișez cu gândul și vă poftesc să vă bucurați în primul rând sufletește, apoi și trupește, de Paști. Dumnezeu să vă ocrotească Hristos A Înviat. Măriți-L!

 ***

27 aprilie 2016

Vă întreb dacă știți cum a murit Rebreanu? Până acum știam că la Valea Mare, de o boală de plămâni. Citind revista Historia am dat de un pasaj povestit de Rică Georgescu, spion englez recrutat de SOE: Asupra întâmplării s-a oprit Ivo Porter în cartea sa Operațiunea Autonomous. În nopatea de 23 spre 24 august, după ieșirea din închisoare Georgescu a plecat cu automobilul condus de unchiul soției sale generalul Manolescu pentru a sărbători evenimentul, spre Peril. „La marginea Bucureștiului, lângă drumul care cotește spre Golf Club, au dat de un baraj românesc și Manolescu care mergea cu viteză și cu farurile stinse n-a putut frâna la timp și un soldat l-a împușcat pe directorul Teatrului Național”. Simplu. Un imbecil de general mergea cu farurile stinse, în vreme de conflict armat, iar marele scriitor, inocent, stătea pe locul mortului. Și uite așa, se stinge un creator de mare forță în plină putere de creație. Prin absurditatea soartei.

 ***

14 aprilie 2016

Constat că se vorbește tot mai des și mai apăsat despre valul de naționalism românesc. În ce constă acest naționalism, după opinia unor intelectuali de rasă și a unui coleg de la un ziar local? Prima dovadă o constituie reacția unor români la cântecul despre pofta Domnului Dumnezeului nostru și iubirea Lui față de lemn și dezaprobarea față de construirea Catedralei Mântuirii Neamului. E acesta un semn de naționalism ? Mă întreb ce părere a avut Atotputernicul despre Catedrala Sanpietro, despre Domul din Milano, Stephansdom, Domul din Uhlm, Sacre Coeur Vasili Blajenîi etc.? Noi românii avem și falnice biserici dintr-un lemn, din mai multe lemne, ba chiar și pe cea mai înaltă turlă din lemn din lume. Dacă asta înseamnă să fim naționaliști, vă rog să mă considerați și pe mine naționalist. Mai suntem naționaliști că nu vor unii să aibă în centrul Bucureștiului o moascheie uriașă. Ei și? NU suntem stăpâni în țara noastră? Nu suntem, zic unii și alții. Dar oarecari testicole tot ar trebui să avem. Dacă noi le facem musulmanilor moscheie, nu ar fi trebuit ca turcii să permită să facem o biserică ca lumea în Istanbul? Sau, după câtă minte am eu, să lase ortodocșii să restaureze și să reînvie Sfânta Sofia ca o catedrală a Ortodoxiei. N-ar fi fair play? Ba io cred că ar fi. În rest vom mai discuta despre naționalism. Dar nu ca despre o ciumă...Atunci când nu presupune să ataci și să desconsider alte neamuri, ci să-l iubești și să-l aperi pe al tău, arătându-i în același timp defectele.

***

9 aprilie 2016

Ieri mă plimbam, ca în fiecare zi, pe trotuarul ce trece pe lângă parcarea din spatele Filarmonicii. Printre mașinile înghesuite în această încropită și inestetică parcare, se afla o dubiță care tocmai în momentul în care am ajuns în spatele ei a fost pusă în mișcare, riscând să mă strivească cu spatele. Am lovit cu mâna în tabla caroseriei atenționându-l pe șofer. A deschis geamul și m-a ocărât că am trecut prin spatele mașinii fără să mă asigur că nu are intenția să se pună în mișcare. Fiind în fața Catedralei, mi-am făcut cruce…Doamne mare-i grădina Ta!.

 ***

6 aprilie 2016

Domnul Armaș afirmă că Herculanele au fost o stațiune pentru săraci, hoteluri de 2-3 stele. E drept că pe timpul comunismului hotelele nu au avut mai multe stele și că noi, săracii în viziunea acestui ciocoi, ne-am bucurat de frumusețea Herculanelor și de sănătatea pe care ne-au oferit-o izvoarele și priceperea personalului sanitar din stațiune.. Acest Harmaș uită că la Herculane au venit în vizită regina Elisabeta a României, împărăteasa Sisi a imperiului austriac sau austro-ungar, mari personalități precum Alecsandri(boier) și mulți alții. Însuși împăratul Franz Joseph vorbea cu admirație despre Băile Herculane ca despre una din cele mai vestite din imperiu.
Dar, acestui Harmaș și celor de teapa lui nu le-a păsat nici de istoria Herculanelor, nici de rolul imens pe care l-ar putea avea în ameliorarea sănătății oamenilor. Cu cinismul caracteristic îmbogățiților, nu prin muncă, nici prin creație, nici prin inteligență a pornit, el și ai lui, cum s-a întâmplat din nefericire în multe părți din țara acesta,. un război distrugător împotriva monumentelor și valorilor noastre. Sper din tot sufletul ca Legea să-l așeze pe acest domn acolo unde e locul și să plătească efectiv, cu averea pentru crima împotriva Herculanelor. Și mai sper că Herculanele vor fi refăcute și redate circuitului turistic șide sănătate național și internațional.

 ***

30 martie 2016

Sunt iarăși într-o dilemă. Statuia Sf Gheorghe a fost reașezată în spațiul decavat al pieței cu același nume, unde arheologii au descoperit rămășițe ale marii moschei turcești. Întrebarea pe care mi-o pun: de ce a fost așezată statuia biruitorului de balauri deasupra ruinelor moscheii? Vor edilii să simbolizeze biruința sfântului asupra acestui simbol al islamului? Oricare ar fi răspunsul, mie mi se pare că statuia famelică, după opinia mea, a Sf Gheorghe nu-și găsește locul între ruinele cu pricina.

***

24 martie 2016

Și astăzi am trecut prin fața Muzeului Banatului... Mărturisesc a avea, de multă vreme, un sentiment de frustrare în fața acestui monument medieval, care evocă o lungă și bogată, poate chiar și impresionantă istorie bănățeană. N-am să-i evoc pe Carol Robert D”Anjou, nici pe IANCU DE HUNEDOARA, NICI TIMPUL ÎN CARE CASTELUL ACESTA A GĂZDUIT familia regală, FAMILIA MARELUI STRATEG IANCU. Mă mulțumesc să afirm că Muzeul este cartea deschisă a istoriei Banatului și nu înțeleg motivele pentru care restaurarea lui durează atâta timp. Aflat sub epitropia Consiliului județean Timiș, cel care are obligația să creeze programe europene care să aducă banii necesari restaurării, dar și să găsească managerii competenți să vegheze la desfășurarea lucrărilor și la respectarea termenelor de execuție, MUzeul Banatuluiu ar trebui să primească și sprijinul financiar al Primăriei Timișoara. Căci acest muzeu nu este doar al locuitorilor timișeni, ci el este în primul rând mândria Timișoarei și bucuria timișorenilor și emblema Banatului întreg. Poate chiar să se apeleze la subscripția publică a oamenilor cu stare, de genul celor care au demolat vestitele fabrici timișorene etc.

***

23 martie 2016

Circulă pe internet o poveste interesantă. Cică, în Cimitirul Filantropia din București s-ar afla mormântul lui Alois Hitler, un evreu pălărier, presupus a fi tatăl cumplitului dictator fascist, Adolf.Dacă totul nu e decât o poveste senzațională inventată de te miri cine, noianul de întrebări și mirări pe care istoria omenirii le ridică s-ar mai completa cu una colosală…

***

20 martie 2016

Noi, românii, avem o țară frumoasă, cu mari bogății în adâncuri dar și la suprafață, cu oameni talentați, unii chiar geniali, care uimesc lumea. Din păcate, avem puține caractere adevărate, care să pună mai presus de interesul lor personal interesul țării, să respingă minciuna și hoția, ca pe niște năravuri condamnabile, rușinoase.

***

5 martie 2016

„Astfel, românii sînt foarte îndatoritori, dacă li se arată cîtuși de puțină bunăvoință. Știu aceasta din proprie experiență. De aceea e foarte supărător când străinii veniți în țară manifestă un dispreți atît de mare față de acest popor. Am petrecut sute de nopți în casele lor, pe drumuri și în pădurile cele mai mari, ba chiar foarte aproape de lotri, înconjurat necontenit de români. Ar însemna să calc însă adevărul, dacă aș spune că mi s-a oferit un prilej pentru cea mai măruntă bănuială. Dimpotrivă, am putut constata îndeajuns îndatorința lor, chiar cu prețul vieții, în caz de primejdie, de înec- ori de alt fel-prin care am trecut” ( Johan Jakob Ehrler „Banatul de la origini până acum„ 1774)

P.S. Într-o administrație pe care unii o consideră Raiul pe pământ, același Ehrler notează: Impozitul pe chirie la oraș este de 7%, pentru evrei fiind de 14 %; taxa de toleranță pentru evrei e socotită întotdeauna de categoria I, principele țării încasează de asemenea dijmă din toate produsele etc. Orice am spune realitatea istorică rămâne dincolo de dorințele și pasiunile noastre Suntem datori să o acceptăm și să luăm aminte.

 ***

1 Martie 2016

Cu mulți ani în urmă am vizitat Palazzo Pitti din Florența unde am văzut, printre altele, capodopera Primavera a lui Boticelli. E atâta frumusețe în acest tablou, încât te copleșește, îți ia suflarea. Lângă mine un adolescent îngenunchease. M-am uitat atent la el, era palid ca și cum ar fi fost prins în jocul ielelor din poveștile noastre. După un timp a leșinat în fața tabloului. O clipă am simțit o ușoară invidie pentru acel adolescent. El trăise miracolul, avusese parte de adevărata întâlnire cu Primavera. Vă doresc și dumneavoastră celor care citiți aceste rânduri să vă bucurați de această întâlnire. Fie și simbolică. Și de primăvara care pare să înceapă. Doamnelor și domnișoarelor vă rog să primiți din partea mea , din toată inima , un simbolic Mărțișor.

***

26 februarie 2016

Doresc să vă spun o poveste incredibilă și adevărată totodată.. Încă în adolescență am auzit despre taragotistul, bănățenii pot să-i zică torogotistul, Luță Ioviță că în primul război mondial ar fi oprit focul armelor cu torogoata sa. Mai târziu mi-am zis că este o legendă frumoasă, dar fără temei. Și zilele trecute un prieten mi-a făcut cadou o carte scrisă despre Luță Ioviță și cu Luță , publicată în 1944.. Vă transcriu: pasajul cu pricina: „Am cântat „La Paloma”, la început-povestește Luță- și nici un inamic nu mai pușca Eram deasupra tranșeelor, așa că oricare mă putea ochi, dar n-au făcut-o. Mă ascultau italienii ca și camarazii mei din companie(Vă precizeze că întâmplarea se petrece pe frontul de la Piave unde se înfruntau armatele austro-italiene. Austriecii mobilizaseră, cum știți și pe ardeleni și bănățeni .)Am închis ochii ca să nu văd unde sunt. Îmi adusesem în minte imaginea unui sat bănățean și voiam să cred că nu cânt pe câmpul plin cu răniți și morți, ci la horă în sat. Am schimbat „La Paloma” cu o horă, apoi cu o sârbă, doine, dar începând să plâng cu suspine n-am mai putut continua. Din tranșeele inamice aplauzele mă chemau să continui.
-Bravo, bravissimo seniore, se repeta, dar eu nu am mai putut. Eram istovit. O jale amară îmi înecase sufletul”.
Asta e povestea dragii mei. Pe frontul de la Piave a luptat și bunicul meu sergentul Marin Călin, binecuvântată-i fie amintirea. L -o fi ascultat pe Luță, nu l-o fi ascultat, n-am cum vă spune. Moșul a murit când eu eram încă un copil. Fie-vă îngerii aproape și somnul dulce, vorba Poetului.

***

24 februarie 2016

`"Țăranii reprezintă tot ce urăsc mai mult: trecutul, credința, ereziile, și maniile religioase, lucrul manual... AȘ vrea să-i văd dispărând pe toți până la cel din urmă” ( Din memoriile lui Giovanni Papini . Dialogul cu Lenin)
Iată de ce comuniștii români au făcut tot ce le-a stat în putere să-i desțăreze pe țărani. Iată de ce capitaliștii de după 1990 au desăvârșit opera comuniștilor, spulberându-i pe țărani. Dacă mai găsiți un țăran adevărați închinați-vă la el ca la Mesia..

***

18 februarie 2016

NU sunt fanul, ca să zic așa, nici unui post de televiziune din România, precum deplâng inexistența unui ziar mare, independent din toate punctele de vedere. Nu urmăresc prea des TVR3, mărturisesc că la un moment dat mi s-am părut paranoic să-i dedici fiecare emisiune lui Traian BĂsescu. I-am scris unuia din redactorii  pe care îi cred profesioniști întrebându-l când vor renunța la Băsescu și se vor ocupa de starea națiunii, adică de ceea ce se întâmplă în țara asta, a celor muți și proști. La vreme aceea PRo Tv mergea în principal pe mâna lui Măruță iar acesta era regele kitshului între redactorii tuturor tv, într-un timp urmat îndeaproape de Simoma Gergel de la Antena 1. În pofida acestor opinii nu cred că acțiunea ANAF este strict legală, că nu are nimic comun cu acea comandă politică ce funcționează de un secol în România. Mă întreb de ce să nu închiriezi spațiul pe care l-ai câștigat prin hotărâre judecătorească celor care îl dețin de facto? Sau ca să se respecte legea de ce nu s-a făcut o licitație pentru acel spațiu? Simplu. Ca să se ajungă la penibila evacuare prin somație. Este și umilitoare, iar ăștia merită umiliți. Pentru ce au zis cu gura plină despre mulți potentați și despre slugile lor..

***

12 februarie 2016

Circulă un protest pentru oprirea instalării microcentralelor pe râul Nera. Vă rog să semnați acest protest care ar putea să pună stavilă distrugerii unui râu simbol pentru Banatul de munte și pentru bănățeni în general. În pofida murdăririi apelor sale de localnici totuși Nera este unul din puținele râuri din România rămase neatinse de stricăciunea înfometaților de câștig… Deci semnați și anunțați pe toți prietenii s-o facă.

http://facem.de-clic.ro/sos-nera

***

2 februarie 2016

Constat că se duce o bătălie crâncenă împotriva Bisericii ortodoxe române. Nu a celei catolice, nici protestante etc. Biserica Ortodoxă este coruptă, este vinovată mai nou de multe rele prin care trece România, preoții sunt abominabili în frunte cu Patriarhul mitropoliții și episcopii. Mai-mai că se sugerează demolarea din temelii a acestei biserici. Ceea ce a făcut cândva generalul Bukow cu tunurile sale în Transilvania vor să facă astăzi , cu mijloace mult mai subtile cei care urmăresc desființarea poporului român și transformarea lui înntr-o turmă. Care turmă poate fi dusă acolo unde-i place stăpânului. Să ne înțelegem, eu nu vreau să spun că Biseribca Ortodoxă este neprihănită, mai exact slujitorii ei. Căci Biserica în sine rămâne simbolul nostru și poate până la un punct nădejdea noastră, tăria de a supraviețui...Doar că nu BIserica Ortodoxă este vinovată de decăderea românilor, de rătăcirea lor. Ea a rezistat de-a lungul secolelor multor încerrcări, lovituri și sper să mai reziste peste alte veacuri. IaR cu ea și prin ea, creștinismul să rămână piatra de temelie a ființei noastre.

 ***

26 ianuarie 2016

Aflu de la TVR că Institutul Eli Wiesel impune orașului Segarcea să retragă titlul de Cetățean de Onoare acordat lui Vintilă Horea, întrucât acesta ar fi scris în tinerețe articole elogioase la adresa legionarilor și a lui Hitler. Îmi pun consternat întrebarea.: România este condusă de legi, de Parlament și de guvern sau de tot felul de organizații care nu au atribuții legale de a decide în nici un sector al vieții românești? Este România o țară liberă și independentă, sunt instituțiile românești libere să acționeze conform cu legile țării? Sau suntem colonia cuiva, primim indicații, porunci, cum s-a primit în anii 50, de la Kremlin? Dacă România este o țară liberă, democrată, are o Consituție votată de poporul român, de unde obrăznicia Insitutului Wisel de a-și depăși atribuțiile și a da ordine în România?

 ***

22 ianuarie 2016

Mărturisesc a fi un împătimit iubitor al muzicii populare bănățene,în special al doinelor bătrâne. Este tot atăt de adevărat că de mulți ani încoace nu am mai auzit un interpret de doine care să mă cutremure. DE parcă, odată cu Achim Nica a pierit și jîța ( vița) doinitorilor. Astă seară jucându-mă cu telecomanda, am nimerit peste unul din posturile care transmit asemenea muzică. Am ciulit urechea pentru că o voce faină de tenor cânta o melodie tot faină din Banat. Doar că textul melodiei mi s-a părut lugubru. Personajul din cântec se jeluia din mormânt iubitei și la un moment dat nu știu prin ce hocus-pocus o întreabă pe iubită pe cine mai iubește. Și zice dacă iubești pe prietenul meu atunci să moară și el, să simtă cât de greu e pământul pe pieptul meu. Abominabil, Tare aș vrea să aflu cine a compus asemenea oroare, căci știu că sunt trei-patru asemenea „scriitori„ de sinistre texte la cântecele care sunt prezentate ca producții folclorice bănățene…

***

16 ianuarie 2016

        A supraviețuit în arhiva mea, după ce am predat-o la Biblioteca Academiei Române, Filiala din Timișoara, dactilograma unui, poem semnat de Traian Dorgoșan în 1971. Pe filă Traian a scris: „Prietenului meu prozatorul Ion Marin Almăjan” al cărui roman „Spaima”( firește n-a mai apărut cu acest nume., n.m.) mi-e spaimă să recunosc că-l aștept cu îndreptățită nerăbdare”
Traian Dorgoșan

SĂ ȘTIȚI

Dacă vreți să știți , da, mi-e spaimă de noapte
dacă vreți să știți, da , mi-e spaimă de somn
și de trezirea fără trezire.

Da, mi-e spaimă de ochiul fără lumină
și de somnul din cuget fără cunoaștere
și de rostirea cuvântului, fără auz
și de auzul cuvântului fără rostire.

Și mi-e spaimă de pîntecul fără naștere
și mi-e spaimă de pomul fără de rod
și mi-e spaimă de moaștele bunilor fără țărână
și de țărâna fără memorie
și de privighetoarea fără de cântec, mi-e spaimă
și de cântecul slobod -în colivie.

Și mi-e spaimă de aurul spicelor fără visare
și de vegherea fără molifta
și de mugetul zimbrului cu cornul răpus
și de zborul cocoarelor ce nu se re-ntorc
da, mi-e spaimă
și mi-e spaimă de spaimă…

CE ziceți? Poemă scrisă în 1971, când cenzura era în floare și partidul veghea.Și se spune că scriitorii români au fost lași, colaboraționiști. O spun fripturiștii de astăzi, nevolnicii intelectuali, corecții politic.

***

13 ianuarie 2016

Aproape m-am cutremurat de râs dar și de indignare când am citit în Renașterea bănățeană declarația unui profesor universitar care spunea că prefața pe care a scris-o unei cărți a cărei autoare este o doamnă pușcăriașă, nu s-a referit la autoare și nici la carte. Ori d-l Șuștac habar nu are ce înseamnă o prefață și care sunt rosturile ei, ori a încercat s-o scalde cum din păcate o mai fac unii dintre colegii mei scriitori care sub presiunea insistențelor și obligațiilor scriu verzi și uscate nerespectându-se nici pe ei, nici pe autor. Rostul unei prefețe este clar să prezinte autorul și ideile valoroase, originale, frumusețile cărții, oferindu-i cititorului motive să citească volumul... Mie mi se pare că toți referenții „științifici” ai lucrărilor apărute în pușcării au dat cinstea pe rușine și și-au feștelit obrazul. Restul a treaba senatelor și a justiției.