Mă
simt pentru prima dată om.
Istoria
atât de crâncenă, de zbuciumată , de măreaţă a sfântului pământ al românilor a
cunoscut multe siluiri, mulţi stăpâni vremelnici, dar niciodată şi nici unul
dintre ei , chiar dacă au fost străini de neam şi de ţară, n-au adus batjocura
, umilinţa, samavolnicia , pe care le-au adus întunecata “epocă de lumină ” a
sângerosului tiran Nicolae Ceauşescu.
Generaţiilor
ajunse acum la zenitul vieţii le-au măcinat prin închisori credinţa în
libertate şi civilizaţie, în bine şi adevăr, cu care s-au născut , pentru care
şi-au jertfit sângele întru înfăptuirea României Mari, pentru ieşirea dintr-un
război din care n-aveam ce câştiga…
Generaţiei
mele i-a fost inoculată încă din faşă minciuna, spaima de adevăr şi dreptate,
slugărnicia , făţărnicia, duplicitatea.Am crescut în genunchi, am cântat când
am putut, cu gura închisă, ne-am minţit pe noi înşine şi i-am minţit şi pe cei
mai tineri decât noi.(…) Mai mult decât atât, am nutrit blestemata credinţă că
suntem condamnaţi pentru sute de ani să trăim în minciună şi robie.(…)
S-a
născut însă o minune!Un neam care părea că şi-a pierdut pentru totdeauna
bărbăţia, credinţa în cinste şi demnitate, s-a scuturat din somnul cel de
moarte, şi-a trimis fiii în faţa tunurilor , a tancurilor şi puştilor, s-a pus
pe sine însuşi în faţa morţii ca prin moarte să-şi recâştige singurele lucruri
sfinte pentru care merită să trăieşti :Libertate, Demnitate,Cinste şi Dreptate.
Cunosc
fiecare piatră, fiecare clădire din Timişoara.Timişorenii au ascultat de mii de
ori paşii soldaţilor străini bubuind pe caldaram, biruitori pentru o sută de
ani au pentru vecie cum credeau cei care i-au trimis.Am asculat uralele ,
fâşâitul pneurilor maşinilor oficiale , am asculatat osanalele deşuchiaate , în
faţa cărora şi ultima vietate a pământului , în afara omului, s-ar fi ascuns de
ruşine. Dar n-am ştiut şi n-am crezut că pe străzile şi în pieţele acestui oraş
voi apuca să aud glasul Libertăţii, că voi vedea murind copii şi bătrâni pentru
ea. Cum n-am crezut că acest glas va deveni vocea magnifică a naţiunii române.
Mult timp mi-am spus că strămoşii noştri se răsucesc în mormânt de ruşine şi
jale în faţa nemerniciei noastre, a urmaşilor.Acum însă , în unicul şi cel mai
înălţător ceas la existenţei mele, ştiu că poporul acesta sfânt îşi merită
strămoşii , că viitorimea se va gândi cu evlavie şi cu mândrie la noi. Şi
astfel, mă simt pentru prima dată Om, în
deplinul şi cel mai adevărat înţeles al cuvântului.
Ion Marin Almăjan
„Text scris în noaptea de 21/22 decembrie 1989 și adus la cunoștința
timișorenilor
a doua zi odată cu Manifestul Frontului Democrat Român.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu