joi, 7 martie 2013

Ion Marin Almăjan se întoarce cu o mărturisire târzie



An   încheiat fructuos  pentru scriitorul   Ion Marin Almăjan. Noul   său  volum , are  un titlu  incitant,     CA  MIEREA , CA FIEREA - CUVANTUL, Editura , Excelsior, Timişoara,  2007.  Pornind    chiar de la titlu, cartea trimite spre   zona  înţelepciunii şi  a observaţiei  subtile . Cum  să    percepi  faţetele   dulci   -amărui ale    cuvântului  dacă nu le  dezghioci  până la miez?   Asta o poate face desigur un scriitor înzestrat  cu acuitatea şi  puterea  de a  reinventa lumea  unui cuvânt , a unei fraze  sugestive şi pline de  sensuri tangenţiale  cu mişcarea vremilor   în calendare. Volumul   în  discuţie,   tocmai asta      împlineste *sensuri şi   înţelesuri prin  vremi* .  Cartea este prefaţată  de    o mărturie    lămuritoare   a   scriitorului.   închegând  o carte despre vremuri  şi   oameni, in  conexiune   cu autorul.
Prima   parte    a  volumului  imortalizează   decupaje   de     viaţă. artistică    trăită  de autor      de-a lungul anilor. Personajele       sunt oameni de seamă, personalităţi   ale culturii   româneşti    pe     care     scriitorul  le-a     cunoscut, admirat,   intervievat   ,  în  vremuri diverse     exersând meseria de a  învăţa cuvintele să nu moară.

Scriitorul  Ion Marin Almăjan o face în  parametri  personali, speciali, după propria sa structură.   CUVINTE - PORTRET, FRAZE - PORTRET, creează o atmosferă , o  formulă de comunicare prin timp cu personalităţi precum, Virginia Zeani, Ion Voicu, Zaharia Stancu, Marin Sorescu. Tehnica rememorarii nu are  nici o umbra de  siropoasă    melancolie. Tonul clasic, sobru, precum e însuşi   scriitorul  dă nota de echilibru şi stabilitate  celor  trei părţi ale cărţii. Făra alunecuşuri  sau   înflorituri inutile. Fără edulcorări.
Partea a doua a volumului  aduce   alte  portrete  de scriitori   sau oameni de artă  spre întregirea  galeriei  de figuri  perindată prin lumea de acum peste treizeci de ani  şi prin memoria   afectivă a   scriitorului. Simţul  generozităţii  şi al umorului fin  colorează şi această parte  de  viaţă reconstruită de autor. Personajele  prind  contur  romanesc ,  romancierul    şi  jurnalitul a cărui pană se simte  aşişderea,   le   dă  dreptul la neuitare. Tonalitatea acestor intreviuri, convorbiri  sau portrete viabile este  limpezimea. Claritatea.Şi ca totul sa fie  rotund   , autorul   aduce  la  fiecare   text unde  se cere o completare , o nuanţare , aduce  o addenda   care, se constituie la rândul  său  în  palier  nou   al lecturii. Revine parcă  în   subsidiar  intenţia  autorului de  a nu lăsa nici o  unduire ceţoasă, considerând că nu ar face bine textului  care-l reprezintă ca pe  o parte a trăirilor sale **Textul este  franc, direct, vertical,** ca el însuşi.Aceasta  odată în  plus, dă continuitate cărţii care, deşi conţine  texte din varii perioade  are o sructură legată, echilibrată.

Partea a treia a cărţii,  cu un subtitlu evident  de  implicare şi mărturie, GĂLCEAVA MEA  CU    LUMEA,face aşadar parte   comună, făra hiatusuri , cu părtile celelate.Aici accentele sunt mai ferme, la fel de clare însă.E  un text de atitudine  responsabilă   faţă de lumea contemporană..    Scriitorul şi jurnalistul faţă în  faţă  cu societatea care  , în multe privinţe , a luat-o razna  .   Indignat   şi dornic de mai     bine, de  dreptate, scritorul şi jurnalistul , omul,Ion Marin Almăjan  îşi  asumă dreptul de a nu sta pasiv. Cuvântul devine  armă,  aliat,  puterea de a suţine  idei, atitudini, revolte, speranţe. Cartea în discuţie  se poate citi    în    varii   registre/   social, memorialistic,  psihologic ,  cinematografic,    jurnalistic şi, toate laolaltă , toate   fiind   într-o    interpatrundere constructiv-romanescă.

VERONICA   BALAJ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu