An încheiat
fructuos pentru scriitorul Ion Marin Almăjan.
Noul său volum , are un titlu
incitant, CA MIEREA , CA FIEREA - CUVANTUL, Editura , Excelsior,
Timişoara, 2007. Pornind
chiar de la titlu, cartea trimite spre zona
înţelepciunii şi a observaţiei subtile . Cum să
percepi faţetele dulci -amărui ale
cuvântului dacă nu le dezghioci până la
miez? Asta o poate face desigur un scriitor înzestrat cu acuitatea
şi puterea de a reinventa lumea unui cuvânt , a unei
fraze sugestive şi pline de sensuri tangenţiale cu mişcarea
vremilor în calendare. Volumul
în discuţie, tocmai asta împlineste *sensuri şi înţelesuri prin vremi* .
Cartea este prefaţată de o mărturie
lămuritoare a scriitorului.
închegând o carte despre vremuri şi
oameni, in
conexiune cu autorul.
Prima
parte a volumului imortalizează
decupaje de viaţă. artistică
trăită de autor de-a lungul anilor. Personajele
sunt oameni de seamă, personalităţi ale culturii
româneşti pe
care scriitorul le-a cunoscut,
admirat, intervievat , în vremuri
diverse exersând meseria de a învăţa cuvintele să
nu moară.
Scriitorul Ion
Marin Almăjan o face în parametri personali, speciali, după propria
sa structură. CUVINTE - PORTRET, FRAZE - PORTRET, creează o atmosferă
, o formulă de comunicare prin timp cu personalităţi precum, Virginia
Zeani, Ion Voicu, Zaharia Stancu, Marin Sorescu. Tehnica rememorarii nu
are nici o umbra de siropoasă melancolie. Tonul
clasic, sobru, precum e însuşi scriitorul dă nota de echilibru şi
stabilitate celor trei părţi ale cărţii. Făra alunecuşuri
sau înflorituri inutile. Fără edulcorări.
Partea a doua a
volumului aduce alte portrete de
scriitori sau oameni de artă spre întregirea
galeriei de figuri perindată prin lumea de acum peste treizeci de
ani şi prin memoria afectivă a scriitorului. Simţul
generozităţii şi al umorului fin colorează şi această parte
de viaţă reconstruită de autor. Personajele
prind contur romanesc , romancierul
şi jurnalitul a cărui pană se simte aşişderea,
le dă dreptul la neuitare. Tonalitatea acestor
intreviuri, convorbiri sau portrete viabile este limpezimea.
Claritatea.Şi ca totul sa fie rotund , autorul
aduce la fiecare text unde se cere o
completare , o nuanţare , aduce o addenda care, se constituie la
rândul său în palier nou al lecturii. Revine parcă în
subsidiar intenţia autorului de a nu lăsa nici o
unduire ceţoasă, considerând că nu ar face bine textului care-l
reprezintă ca pe o parte a trăirilor sale **Textul este franc,
direct, vertical,** ca el însuşi.Aceasta odată în plus, dă
continuitate cărţii care, deşi conţine texte din varii perioade are
o sructură legată, echilibrată.
Partea a treia a
cărţii, cu un subtitlu evident de implicare şi mărturie,
GĂLCEAVA MEA CU LUMEA,face aşadar parte comună,
făra hiatusuri , cu părtile celelate.Aici accentele sunt mai ferme, la fel de
clare însă.E un text de atitudine responsabilă faţă de
lumea contemporană.. Scriitorul şi jurnalistul faţă în
faţă cu societatea care , în multe privinţe , a luat-o razna
. Indignat şi dornic de mai
bine, de dreptate, scritorul şi jurnalistul ,
omul,Ion Marin Almăjan îşi asumă dreptul de a nu sta pasiv. Cuvântul devine
armă, aliat, puterea de a suţine idei, atitudini, revolte,
speranţe. Cartea în discuţie
se poate citi în varii
registre/ social, memorialistic, psihologic , cinematografic, jurnalistic şi, toate laolaltă , toate
fiind într-o interpatrundere
constructiv-romanescă.
VERONICA
BALAJ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu