”În afara gloriei”. Câteva gânduri “- un eseu de Alexandru Nemoianu ( 2006)

In 2006 Editura,”Excelsior Art”, din Timisora publica romanul-istoric “In afara Gloriei” de Ion Marin Almajan.Un roman intins,stufos si care in fapt nici nu poate fi numit”roman”(desi intriga si desfasurarea ei sunt stranse,captivante) ci mai degraba studiu, fresca, restituire si reconstituire a unei epoci. Personajul “principal” si pana la un punct pretextul enormei fresce care este aceasta scriere, este Eftimie Murgu. Figura legendara a ganditorului, revolutionarului si vizionarului legat, in timp, de Revolutia anului 1848 in tarile romane.Iar cu aceasta precizare as vrea sa explic de ce scrierea despre care vorbesc nu poate fi limitata in cadrul “romanului”. Ion Marin Almajan s-a incumetat la ceva care de regula nu sta in puterea unui singur om. El s-a incumetat sa prezinte Banatul,pamantul romanesc dintre Dunare, Mures si Carpati si oamenii lui, in constituire istorica, in devenirea realitatii ce o vedem azi si in fapt, de cel putin o suta treizeci de ani. Ion Marin Almajan arata ce este Banatul si Banatenii si mai mult, de ce sunt asa cum sunt. Inevitabil personalitatile vremii sunt pomenite dar ele sunt pomenite in vremea si pentru ceace au fost in vremea lor. Din aceasta cauza in “In afara

Gloriei” Eftimie Murgu este personaj principal dar si “pretext”.

Monumentala fresca a alcatuirii identitatii banatene, asa cum o cunoastem azi, a inceput-o Ion Marin Almajan cu “Matusa mea Maria Theresia”. Carte care, vazuta dupa citirea “In afara Gloriei”, o pot asemui cu “O sama de cuvinte” a lui Neculce. “Matusa mea” a deschis, a inceput fresca, a stabilit linile directoare si a enuntat “metoda” de lucru a autorului; o documentatie coplesitoare, la limita si dincolo de limita eroicului, dar o documentatie “controlata”, tinuta in frau.

Autorul arata cum vecurile XVIII si prima jumatate a celui de al XIX-lea au fost momentul in care identitatea Banatului s-a alcatuit si acelasi autor arata si felul in care procesul s-a desfasurat. Nu este vremea si nici nu ar fi util sa expediez aceasta fenomenala realizare in cateva randuri. Dar cateva lucruri se pot spune. Ion Marin Almajan a surprins exact ca, desi dezavantajati, Romanii banateni au fost la inaltimea momentului istoric, au stiut sa concureze cu forte adverse, sa le biruie si au reusit sa se alcatuiasca in varful de lance al progresului in spatiul imperiului dunarean. In acele zile s-a adeverit,in focul istoriei, ca in adevar “Banat-i fruncea!” Ion Marin Almajan mai reuseste inca multe lucruri

si pe cateva indraznesc sa le amintesc. El arata cum un pamant, Tara Almajului, devine in amintirea si trairea afectiva a celui plecat,un taram atarnand intre lumea vazuta si nevazuta. Ion Marin Almajan reconstituie nu numai viata Imperiului si a Tarilor Romane ci si viata locuitorilor Tarii Almajului, in intimitatea lor zguduitoare emotional. Dar mai mult decat orice,intr-o vreme in care a sustine acest lucru este considerat de natangi o “crima”, Ion Marin Almajan arata ca nu este nici un motiv sa te rusinezi sa fii Roman. Nici unul!

Acest mesaj al scrierilor lui Ion Marin Almajan cred ca este cea mai de seama contributie a Banatului in crancena vreme ce ne este dat sa o traim; a confruntarii dintre “globalism” si Neamuri.

ALEXANDRU NEMOIANU