Mafia palatelor cu turnuri

Ion Marin Almăjan

Cu permisiunea dumneavoastra am sa va spun o scurta poveste, imboldit de eseul pe care l-am citit pe aceasta tema… In anul 1996, dupa ce a trecut termenul acordat de guvern fostilor proprietari pentru a-si depune cererile de retrocedare a imobilelor conficate abuziv de regimul comunist, am facut eu insumi cerere sa mi se vanda de catre primaria Timisoara apartamentul in care vietuiesc de peste trei decenii, alaturi de locatarii celorlalte 16 apartamente. Dupa masuratorile facute, in rastimp de doua luni mi s-au intocmit actele de vanzare-cumparare. Am facut greseala ca nu am inscris in Cartea funciara proprietatea, din naivitate, crezand ca odata lucrurile perfectate legal, nimic nu se mai putea intampla. La un an dupa ce am cumparat apartamentul, am aflat intamplator ca un urmas a cerut ICRAL-ului din acel timp sa-i restituie imobilul intreg castigat in justitie. Am trait momente de neimaginat, simteam ca cerul se prabuseste peste mine. La aproape saizeci de ani sa raman fara un acoperis deasupra capului, mi se parea monstruos. Am apelat la un avocat care a reusit sa faca copii dupa actele din dosarul ce fusese depus la judecatorie, pe baza caruia o doamna judecatoare daduse sentinta la prima sedinta, fara sa citeze primaria ca reprezentant al statului, posesoarea de drept a spatiului locativ. Apoi am descoperit ca asa-zisul urmas facuse cerere in baza Legii 112 sa fie despagubit pentru 5/24 parti cat avea drept ca mostenire, declaratie la care renuntase si, sub imboldul si ademenirile mafiei imobiliare tiganesti, ceruse la judecatorie intregul imobil si i se satisfacuse cererea. Tiganii cu palarii mari si negre m-au vizitat mai tarziu acasa si mi-au spus ca au dat mita judecatoarei o suta de mii de marci. (Era timpul marcilor germane, la Timisoara). Am reusit sa obtinem revizuirea acelei sentinte, apoi au urmat lungi procese in care la o instanta am pierdut, la alta am castigat. Am obtinut sentinta definitiva si irevocabila la Curtea de Apel Timisoara si Dumnezeu stie prin ce ratiune a fost posibil sa fim tarati din nou in instanta. Acum, dupa 7 ani, am fost chemati la Inalta Curte de Casatie unde speram sa se sfarseasca calvarul nostru, avand noi doua sentinte definitive si irevocabile de partea noastra, a locatarilor proprietari. Aceasta este, in mare, povestea noastra, caci in amanunt ea are cele mai nastrusnice si mai aberante aspecte. S-a ajuns pana acolo incat asa-zisul urmas era esctorat in sala de judecata de o garda tiganeasca si nimeni nu s-a intrebat de ce. La un an dupa ce urmasul a obtinut o sentinta favorabila siesi, in pofida prevederilor Legii 112 a vandut imobilul tiganilor. Nici acest lucru nu a spus nimic justitiei. Si cate semenea ticalosii nu au fost puse la cale doar-doar vor castiga si ne vor frange grumazul. In aceste conditii mai poti sa ramai intreg si nevatamat? Mai poti sa fi om cu demnitatea nestirbita si mintile intacte? Raspunsul nu e greu de dat.

Va doresc numai bine.

ION MARIN ALMAJAN