Va marturisesc sincer ca am fost socat citind interventia publicata in numarul anterior din ANALIZE SI FAPTE vizavi de Rosia Montana.
Autorul acelor “opinii” spune ca bunicul dumisale a avut o mina sau o
sita acolo ceea ce presupune o legatura afectiva mai adanca decat a
oricui cu Rosia Montana.
Si o intelegere tot atat de profunda a realitatilor. Ceea ce nu
inseamna, asa cum se sustine in concluzie, ca noi cei din Bucuresti,
Cluj, Iasi sau (eu) de la Timisoara nu pricepem ce se ascunde in spatele
reclamei pe care cei interesati o fac, pe televiziune, “oportunitatii”
lucrarilor de la Rosia Montana, folosindu-se chiar de oamenii locului.
Este falsa viziunea dupa care doar localnicii ar trebui sa hotarasca ce
se va face acolo. Rosia Montana
nu este doar proprietatea cuiva ci este o bogatie a Romaniei. Va cer
scuze daca aceasta ” bogatie a Romaniei” va suna cumva demagogic,
cunoscut, etc. Dar acesta este opinia mea si a altora ca mine a caror
viata a fost inchinata nu prosperitatii personale ci dezvoltarii si
apararii patrimoniului cultural romanesc. Nu se poate distruge o
rezervatie arheologica de o asemenea valoare doar in numele unei
probabile bunastari a localnicilor. Ca sa nu mai vorbesc despre
distrugerile enorme cauzate zonei, ambientului natural, de exploatarea
prin metoda propusa. Sper din tot sufletul ca va invinge ratiunea si nu
interesele pecuniare. Altfel vom mai pierde un tezaur si patrimoniul
cultural al natiunii romane care a pierdut atat datorita vitregiilor
istoriei dar si prostiei sau ticalosiei inaintasilor nostri, va fi
vaduvit de inca o comoara. Care patromoniu nu este al nostru, ci al
tuturor generatiilor de romani cate vor mai veni in veacul vecilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu