ION MARIN ALMĂJAN - Un poet contemporan cu un lirism orfic îndârjit

 AMINTIRI DESPRE ŢĂRANI - ION MARIN ALMĂJAN

(editura Hestia / David Press Print, 2011)

                                   

1. Materia primă a memoriei afective, în prezentul volum.

“ Am venit pe lume strângând în pumn

   Gurguiul unei opinci „ / Autobiografica

Asemenea versuri, frontale pentru carte, deschid seria elementelor ‘materiale ‘  ale memoriei : pumnul ; ‘ prunii îngropați cu slujbă’ /v. pag.67/ : asemenea plante energice, la care se adaugă’pofta de a fi jivină’ /79/ deci, natura naturată, laptele, văile etc…elemente care se constituie , ele însele, într-o memorie ‘vegetală’- forte. / v. Şi U. Ecco- eseul : ‘ Memoria vegetală ‘ ! / vegetală- inţelegem noi- pentru că, eul este asemeni oglinzilor moi – de emulsie albă !

Astfel arată substanţa anamnetică în volumul lui Ion Marin Almăjan !- acesta fiind şi modul specific în care, ‘memoria ne ajută să regretăm.’ / U. Ecco, Tratat de semiotică generală. /

      2 Imperialii.

Treptat ne este indusă în volum ‘Majestatea Sa, Eul’/ P. Ricoeur /id est- prin ‘dealul Străineacului şi blestemul bunicului ‘/10. …imperiali, segmenta şi de noi, în : istorici, arhetipali şi teritoriali. Desigur, în robusta Vale a Almăjului migraţiile etnogenetice vor fi fost  subţiri, deoarece locurile erau ‘spăimoase’, cu vigoare de castru !

Imprialii arhetipali- bătrânii zidurilor şi ogoarelor, precum ‘Tata Toza’ /56-58/ sau ‘Laie Mutu’/76/ erau pâlcuri-pâlcuri pe Scara Raiului, precum larii si penaţii bine  vertebraţi în cultica latină, ca Genius Loci, care erau şi şanţ ; care fondează ! …

                        ‘ Gospodarii îsi mână oile la pâlc în poiana Nasâpişte ;

                          Pornesc să urce cu mic cu mare,

                          Cu traiste, cu brenți …

                          în prima zi de armindeni ‘/79

Toate acestea nu sânt intâi, feţele veacului, ci ale satului si denotă un civism arhaic ameţitor. Poetul le pune în  relief, le repune, adică prin intermediul eului creator generic, care poate fi recunoscut , aici , ca eu mitic colectiv/ ‘Cetatea Gradişte, cea de pe nicovală si pucioasă ‘/16/ eul liric individual ;’Daca nu ţi-ai înstrăinat clipele, în urma noastră rămâne măcinişul’/82. Urmează intre nivele, cezura-pauzele de suflu, de respiraţie, care se sprijină, de asemeni, pe vidul (lor) existenţial. Acestea sânt axele volumului, care includ, pentru spaţiul şi timpul cărăşan mitul cu ritualurile sale funcţionale ! ‘Arhetipurile sânt produse pure ale naturii umane ‘/ C.G. Yung :-In  straturile adânci ale lirismului lui Ion  Marin Almăjan.

Imperialii teritoriali sunt cei apăruţi în forță, mai târziu, ca neamţul, rusul şi otomanii.

La venirea lor, nu după multe răgazuri , au inceput şi războaiele mondiale./v. Şi poemele de mijloc ale volumului.

           3 Mitografia volumului

Mitul ca poem revelator este imuabil : el zboară (mereu si tot ramâne)- ne sugerează un mare analist al temei R. Caillois, în ‘Visul și societăţile umane.’ Dreptul de a spune un poem ( mitic ) la -de ex. amerindieni – este patrimoniul unei familii. Evident că- in acest sens, Marin Almajan, cu ai săi - ca ai noștri- cu toţi cei din interiorul textului, poetul işi face legea , conturând, in substrat, mitul fondator ca şi cel paideic./v. poemele : Cântec vechi, Doina, Filosoful satului/  Riturile de relevanţă sunt in primul rând, actele-reflex conştient sau subconştient ale părinţilor- primii integratori ai conştiinţei. Urmează morţile de serie ale volumului ori naşterile sau nunta, adevărate spectacole in lanţ ale limitei cosmogonice. Acestea par a fi rituri de expiere. Cititorul le poate intâlni, chiar in forma lor-soter, in poeme ca ‘/Biserica’, ‘Popa Bădâni’ ori ‘Moş Vasile’. Urmează, pe fondul mitului, ritualul andronimic, al numelor proprii …

De altfel, un alt volum orizontal, poate fi constituit la Ion Marin Almăjan, din nominaţia titlurilor. Ghiţă Buriţă ; Petru şi Petra ; Ioţa lui Călaie, Câcă. Acest ipotetic  volum ‘expresionist’ ar fi segregat ca text in text/ şi- fiindă-‘limbajul nu merge în gol’,/L. Wittgenstein/ cititorul atent ar câştiga in IMA un poet deopotrivă mitic şi modern , ce ar traversa două republici lirice.

În acest plan, m-aş putea gândi la frazarea tel-quell din ‘Ingeniosul bine temperat’ al lui M.H.Simionescu.

Ritul totemic/aplicaţie-de abis-a mitului/isi are pregnanţa în poemul :’Ghidran ‘-bucuria şi fala noastră-/p.27 sau ‘Lapte de bic’/32. sau lupercalii/52  Aproape ca în dimensiunea magică a fiziologului apare vasiliscul, cu baladescul (livresc) – visul cailor salbatici !-

De asemeni, omul de azi, de sub orizont, se poate apropia, cu detaşare ori cu o suavă ironie, de riturile contemporane, de vestiar, din straturile superficiale ale istoriei-in versuri acide aşadar, este, liric, expus, deceniul dilematic, in care semenii tac greoi şi tulbure fără să mai poată să ‘fabuleze’/56.

            

            4 Vectorul liric

Volumul, in intregul său, prezintă matricea orfică prin magie , iniţieri , purificări.

/v. orphoi-insinguraţii !/ echilibrată de cea mitic-eroică, finalizaă moral cu memoria poetului care devine fucţionala prin asimilare ( simpatetiă ) şi represia asupra obiectului- cel de azi- supus ochiului şi contemplării. Scara lingvistică tâlcuitoare pare a fi o gâlceavă de afect cu lexicul secular.

Versul coabitează psalmodic-ficţional, intr-un registru calm şi cald, cu secţiuni expresive de puritate esentială, ceea ce conduce către poemul grav, cultic, iniţiatic şi deopotrivă modern, pentru timpurile in care ‘D-zeu e un invizibil câmp de fugă’ /Kierkegaard/  Faţă insă de prozatorul IMA semnatarul acestor rânduri ar sfârsi, precum o arată arta poetică a lui Baudelaire : ‘ În cazul meu lumea ar trebui să se obişnuiasca şi cu inversele ‘.

Marcel Turcu

Timişoara

Sursa: Orient Latin