 |
| Ion Marin Almăjan |
Mi-as fi dorit ca acest buletin sa fie un soi de revista culturala electronica a romanilor de oriunde or fi ei. Sa se transmita din Australia, Canada, din State, din Germania, din Franta, Italia, etc. Pretutindeni sunt romani care fac arta, cultura, literatura. Scot carti, fac reviste precum George Mitin Variesescu care scoate doua reviste,” Eminescu” si inca una, Corneliu Florea, Alexandru Nemoianu, Barutiu Arghezi din Lausanne, Vasile Barbu din Uzdin, Octavian Doclin din Resita si multi altii. Cu 1990, Marea Unire a romanilor s-a sfaramat mai ales in domeniul culturii. Centrele culturale ale tarii nu mai comunica intre ele, nu se stie ce carti se scriu la Iasi, la Timisoara, la Oradea, nu se stie ce momente culturale mari se organizeaza, ce expozitii de arta plastica, etc. O publicatie care sa adune macar concis, aceste evenimente, sa lege din nou oras cu oras, zona cu zona din aceasta Romanie, ar fi mana lui Dumnezeu. Basca minunea globalizarii-legatura rapida cu romanii din toate colturile lumii. Ce sansa s-ar acorda renasterii spirituale, curajului national pierdut in cei 16 ani de scarba si ura! Nu sunt adeptul nationalismului agresiv al unor personalitati si personaje din politica, din cultura, de oriunde s-ar situa ei. Dar nici nu m-as asterne pres la picioarele mai-marilor Europei si ai lumii, ale “stralucitilor invatati” scoliti la New-York sau in alta parte. Va rog sa va aduceti aminte ca si pe vremea “comunismului biruitor” literatii romani au fost impartiti in doua categorii: una a celor situati la poalele “Romaniei literare”, altii la cele ale “Luceafarului”. Primii se considerau esteti, elevati, condeie subtiri, tratandu-i de sus, cu oarecare dispret, pe ceilalti, carturari protocronisti, unii, scoborati din neagra taranie altii, veniti din randurile clasei muncitoare atotconducatoare in statul socialist ceilalti. Dar carti bune, unele mari, adanc preocupate de soarta prezenta (de atunci) dar si de cea trecuta si viitoare au scris, cu mesaje incifrate, mai pe fata sau cu simboluri, si luceferistii. Cateodata mi se pare ca ei au fost mai legati si mai interesati de soarta tarii, de nevoile neamului. N-am sa uit ca in vremea in care marele carmaci ameninta cu sistematizarea satelor, ceea ce insemna disturgerea acestuia, Luceafarul mi-a cerut si am publicat un text intitulat “Satul meu e patria mea”. Incercam marea cu degetul, infruntarea lui Satan. Nume de mari scriitori ? Cate doriti. Chiar daca acum s-ar vrea sa fie ingropate adanc in tacere si uitare. Situatia aceasta aberanta, mi se pare mie specifica doar romanilor, caci prin Italia, pe unde am haladuit, n-am intalnit acest fenomen, dainuie si astazi. Probabil stiti care este pretul nostru, al meu, al dumneavoastra (daca acceptati compania) al altora ca noi fosti “luceferisti”, in ochii celor despre care scriam. Tocmai de aceea cred in necesitatea unei reviste electronice, serioase, severe, care sa adune, sa culeaga, tot ce-i valoare in creatia romanilor, oriunde s-ar afla ei. Acelasi deziderat il vad si pentru o revista scrisa. In Banat, deci in ambele judete, Timis si Caras Severin, se scot cateva publicatii de buna calitate. Ma refer la “Banatul” de la Lugoj condusa de poetul Ioan Ardeleanu, “Reflex”-ul lui Doclin si Ada Cruceanu de la Resita, “Almajana” de la Bozovici, scoasa de poetul Iosif Bacila, “Semenicul” de la Resita, daca mai apare, “Orient Latin”, scoasa de scriitorii Ilie Chelaru si Nina Ceranu la Timisoara si altele mai mici. Ele au insa o circulatie restransa, nu bat departe, nu comunica cu celelate provincii romanesti. Mai fiinteaza “Orizont-ul”, ca publicatie a Fundatiei A treia Europa si a Uniunii Scriitorilor. Dar colaboratorii si preocuparile ei sunt cantonate exclusiv asupra unor persoane, a unor teme. Ea nu intentioneaza si nici nu propune culturii romane de astazi valorile partii acesteia de tara. Poate ca le considera irelevante, poate n-au miros bun, nu suna bine, cine stie ?! S-ar putea ca oarescari domni preinavatati sa ma acuze de nostalgii centraliste si eu n-am sa ma dezvinovatesc de aceasta acuza. Este exceptional sa se produca fenomene de cultura, creatii locale de valoare, dar in conditiile in care ele nu intra in contact si nu se confrunta cu celelate zone, in conditiile in care reverberatia lor se izbeste de zidurile opace ale provinciei, nu cred ca au sorti de supravietire. Nu trebuie sa mai rasara soarele doar de la Bucuresti, ci din toate colturile Romaniei, ba DE CE N-AR RASARI SI DE DINCOLO DE FRUNTARIILE TARII, DE ACOLO DE UNDE VISEAZA SI SPERA TOT INIMI DE ROMANI ?
ION MARIN ALMAJAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu